Îmi plăcea din copilărie cifra opt. Nu știam că semnifică infinitul, dar mă fascina faptul, că ieșeau de sub peniță de fiecare dată cu caracter diferit. Se conturau în diverse ipostaze : puțin inclinată, cocheta, veselă sau serioasa, alteori aroganta, dar de fiecare dată elegantă, căci contrar regulei gramaticale, era o ea, nu un el. In ciorne le completam cu ochi, mâini, aripi, sau cu ce-mi mai dădea prin cap pe „optele” mele. De opt martie le înzestram cu flori, căci era ziua mamelor, fetelor și a învățătoarei.
La multi ani cu această misterioasă dată din calendar, care e dedicată femeilor 
Kiusimus's Blog 