Eu cu mine

Insfarsit s-a instalat linistea pe pamant. Frumosul asternut alb a mai blocat miscarea si zgomotul. In pace  am ascultat slujba de sfintire a apei. In alti ani era foarte multa lume, stateam departe si nu auzeam aproape nimic. Astazi – rasfat, fara vant taios, fara imbulzeala.

Fulgii moi de zapada se asaza cuminti pe capetele noastre , rugaciunile isi fac loc treptat de la cuget spre inima, o incalzesc, eliberand-o de acumularile ordinare. Cateva clipe , doar cateva, n-am mai simtit  nimic in jurul meu, de parca m-am inaltat sus, unde nu ma mai atingea desertaciunea.  M-am simtit eliberata. A fost unul din cele mai frumoase momente din ultimii ani.

Nu demult am gasit in casa o sticluta cu aghiasma etichetata””de la sfintirea apartamentului””. Asta a fost treizeci de ani in urma. Am gustat-o. E limpede si buna. Nu am pastrat-o bineinteles pentru experimente. A ramas si s-a pierdut prin casa. Mi-am dat seama cat de putina importanta dam noi lucrurilor extraordinare.

Anunțuri