Intrebari prostesti

Nu ma mira deloc ca vor sa-i inchida televiziunea lui Dan Diaconescu. Chiar ma miram cum nu au facut-o pana acum. Ma mira ca macar simtul de autoaparare, nemaivorbind de democratii pentru care opteaza fiecare jurnalist, nu-i face sa-i ia apararea. Democratie vrea fiecare doar pentru sine?

Toata Romania sa fie la curent, ca e foarte important, ce a mai facut Boldea, ce vitamine i-au adus, zici ca s-a intors un erou national. Alearga ziaristii cu limbile scoase dupa el, dupa tatal lui, dupa fratele lui, dupa avocatul lui.
Tot urmaream sa vad daca au vandut cuprusorul, cu cat, sa ma mai bucur si eu de o afacere buna insfarsit.
Dar astia cu Boldea, Frunzaverde si Vacuta Mov m-au innebunit.

Citeste mai mult: emillia

Elogiul nebuniei

 Nu-i pasă domnişoarei mele ce credeau umaniştii despre rolul culturii.

Cele 13 pagini din manualul de istorie cu umanismul si renaşterea nu i-au aprins imaginaţia într-atât încât să fie disperată să afle mai mult, dar eu am programat deja excursia de iniţiere.

Incepem cu titanii Renaşterii. Intrăm în muzeele virtuale.

Îi povestesc despre Leonardo da Vinci si secretele ascunse în picturile lui. Enigma Giocondei şi cele treizeci de straturi de vopsea atât de subţiri, încât nu depăşesc grosimea unui păr şi care confera tablourilor acea unică profunzime .

La Michelangelo îi povestesc despre cea mai frumoasa sculptură, Pieta, Vrea să vadă şi faţa lui Iisus.Îi spun despre Toth nebunul, care a atacat sculptura cu ciocanul şi că acum e protejată de o vitrină. Aşa că toate pozele sunt făcute la distanţă.

Trecem la David.

Cineva a postat o imagine cu David, care se intoarce în Italia, după o vizită de doi ani in SUA. Adică mai grăsunel. Anume această porcărie a impresionat-o cel mai mult.

Madonele lui Rafael i-au plăcut, mai mult Madonna Conestabile, şi Sixtina, la care s-a uitat cu mare atenţie ca să vadă de unde cresc aripile îngerilor.

Pentru mine, lipsită de talente, artele plastice sunt învăluite într- un mister divin. Odată ce am deschis galeria, aş sta să admir până dimineaţa.

În schimb mezina mea, care e plina de talente, s-a plictisit şi a şters-o să bea apă, dar nu s-a mai întors.

Peste un timp îmi dau seama că nu mă pot nici eu răsfăţa mai mult, că trebuie acum să mă pregătesc binişor, ca să n-o plictisesc prea tare cu morile de vânt şi imaginara Dulsinee a lui Miguel de Cervantes şi cu Elogiul nebuniei de Erasmus din Rotterdam.

Să mă gândesc bine pe care din experienţele lui Michel Montaigne sa-i dau să o citeasca.

Mă opresc la „Nu e bine sa dai frau imaginatiei”. Aceasta poate e cea mai potrivită.

Dar iată eseul despre educaţia copiilor eu l-aş face crezul pedagogilor si i-aş pune să-l înveţe binişor.

Sigur, mie mi-ar plăcea să discutăm despre literatura şi arta renaşterii la timpul când va creşte până la înţelegerea lor.

Doar nu asta vroiau umaniştii, nu reproducerea pe de rost a cunostinţelor. Dar cui să-i spun toate astea?

Cui să-i spun că eu nu cred în roadele unei culturalizări atât de forţate cum nu sunt amatoare de fructe injectate pentru a le da culoarea celor coapte, căci dulceată asemenea fruct nu va mai căpăta niciodată.

Ne-am distrat de minune

În Tineretului astăzi – furnicar. Niciodată nu am văzut atâţi mâncători de seminţe concomitent. Parcă au aşteptat toată iarna să iasă însfârşit la mâncat seminţe în parc. Ziceai că e concurs. Toate băncile ocupate de hamsteri sârguincioşi. În jurul fiecăruia câte o grămadă de coji.

Caut pe fiică-mea . I-am dat voie să meargă cu prietena sa, să vadă dacă s-au trezit ţestoasele.

Insuliţa, unde trăiesc ţestoasele e plină astăzi de pescari.

Mă vede şi fuge spre mine.

-Mama, pescarii aceştia au speriat toate ţestoasele, dar ne ceartă pe noi cu Adriana că le-am speriat lor toţi peştii.

-Dar tu ce mănânci? O întreb eu, văzând că rugumă ceva.

-Seminţe. Adriana m-a servit. Vrei să guşti?

-Acasă, zic eu apăsat, acasă o să le mănânci.

-Dar eu pun cojile în buzunar… Noi am făcut un mic picnic pe cei cinci lei care i-am câştigat de la tata pentru zecele la biologie.

-Acum va trebui să-i dai înapoi pentru patrul de la istorie. Tu ce notă ai luat la testul de la istorie, Adriana?, profit eu de ocazie ca să aflu dacă ceilalţi colegi s-au descurcat mai bine cu testul.

-Eu cinci.

-La ce întrebări nu ai ştiut răspunsul?

-O, mai multe. Nu am ştiut cui a dedicat Machiavelli principala sa carte, nu am ştiut de cine a fost dominată pictura flamandă din sec.XVI, care pictor s-a născut pe insula Creta şi a învăţat la Veneţia.

-Dar ai răspuns în ale cui opere s-a reflectat concepţia renascentistă în Spania? Întreabă Cristina.

-Nu, n-am răspuns.

-Nici eu. Nici n-am ştiut unde îşii avea sediul Academia paltoniciana, ofteaza Cristina.

-Platoniciană, o corectez eu, cine a fost Platon?

-Era cel mai deştept om din Atena, răspund ambele şi o zbughesc luandu-se de mâini, ca sa scape de eventuala teroare.

Normal, eu aş fi făcut la fel la doisprezece ani.

Platon, care invăţa că scopul omului nu este acumularea unui mare numar de cunoştinţe,ci dragostea de înţelepciune, oare ce ar fi spus despre această metodă papagalicească de învâţământ? Oare s-ar fi făcut el cel mai mare filozof, dacă învăţa la şcoala noastră?

Merg în urma fetelor, iar trec pe lângă rozători şi mă loveşte în cap o întrebare prostească – dacă mâncau grecii antici seminţe. Ş i încep a-mi imagina pe discipoli cu câte o pungă de seminţe. Încep să râd şi nu mă pot opri.

În schimb rozătorii încetinesc din ros şi se uită cu gurile căscate la mine.

Ne-am distrat de minune cu toţii.

Armonie nefireasca la tv-ziunea romaneasca

Doua doamne la o emisiune. Tatoiu si Minca.

Asa frumos puneau ele tara la cale. Aproape indragostite una de alta. Pe aceiasi lungime de unda.

Doar o mica neintelegere aveau – in privinta nationalizarilor.

Pentru prima data am prins pe la televiziuni o asemenea armonie.

Dar le mari  mi-a stricat idila. A mutat la Dan Diaconescu, unde zice ca se aduna baieti de treaba, care pot salva tara.

-Trebuie de aflat daca salvatorul n-a fost operat.

-De ce?

– Prin strainatate fiind tratati nu poti sa stii de cine sunt teleghidati… Nu ai observat ca sus ajunsi parca le suceste cineva mintile?

-Si daca e asa, noi ce putem face?

-Eu ma rog..sa nu avem ce de fapt meritam.