Delir

In weekend am avut niste vizite inedite. Un verisor, care de mult timp voia sa ma vada, dar asa cum de prin martie situatia nu se face mai favorabila pentru vizite, s-a hotarat totusi sa intre, fiind cu niste treburi prin apropiere.

Initial n-a vrut sa serveasca nimic,  dar pentru supa,  care mirosea ademenitor,  si-a scos totusi masca si o pereche de manusi. Mi-a spus ca e inventie personala. Scoti manusile contaminate si in cele absolut sterile esti protejat. Mi se pare ca nu e unica sa inventie in domeniul protectiei, caci merge la volan in autoturismul personal cu masca pe fata. Stiu ca a avut probleme de sanatate  si mi-am propus sa-i respect ciudateniile. Nu ne-am imbratisat nici la sosire, nici la plecare, caci imi spusese deja la telefon ca evita sa-si imbratiseze fiica si nepotul..

Mai spre seara a venit una din vecine cu sotul. Ea incepuse sa  iasa dintr-o depresie provocata in mare parte de frica covidului. Intamplator am contribuit(poate) la aceasta inzdravenire si au venit sa ne bucuram impreuna.  Ambii fara masti, doar cu o sticla de dezinfectant pentru uz intern, parte din tratamentul propus de mine cu cateva zile in urma contra insomniei.

Tocmai examinam taria, cand a batut cineva la usa. Era o prietena cu sotul. Au intrat sa-mi aduca o carte, pe care o imprumutasera de la mine  pentru cineva. Ne-am imbratisat, dar asa, formal, caci mi-am dat seama ca e aiurea. Sotul ei era intr-o masca din alea ca la Joe Biden. Putin debusolata i-am intins acestuia pumnil sa ne lovim cum se recomanda la oamenii civilizati…i-am propus sa ia loc pe canapea, langa vecin. El s-a asezat  cat mai departe. Prietena nu a vrut sa ia loc pe scaunul oferit de mine langa vecina mea, a spus ca vrea pe canapea. Dar s-a asezat nu pe locul liber, intre sotul sau  si vecin, ci s-a inghesuit pe spatiul mic din partea cealalta. Asa si au stat vre-o cinci minute inghesuiti. Ea, cu jumatate de fund pe bratul canapelei,cu cealalta jumatate pe canapea, inclinata si inghesuindu-l pe sotul sau, care nu s-a miscat nici cu un centimetru spre vecin, ca sa-i faca loc sotiei. Ma deranja ca statea incomod si ma gandeam cum sa corectez situatia, dar m-am abtinut dandu-mi seama cu intarziere ca fiind omul politic corect, respecta distanta sociala, de care eu,inconstienta, imi amintesc doar daca e pericol de amenda.

Prietena cu sotul au stat putin, doar din politete. ( In scurt timp aceste amabilitati probabil vor fi interzise prin lege si atunci nu vor mai aparea asemenea situatii jenante.)

Cu vecinii am stat mai mult la un pahar de vorba.

Cand am ramas singura ma simteam atat de epuizata, ca am tot stat lipita de fotoliul unde cazusem . La inceput fara nici un gand clar, cu un melanj de emotii personale , amestecate cu toate fricile oaspetilor mei, care pluteau dens prin casa .Am luat de pe masuta cartea returnata. S-a deschis la „ Insemnari din subterana”.  Cuvintele nu voiau nicicum sa se lege intre ele, asa ca am amanat pana voi fi in stare sa ma concentrez la” avantajul primordial ”, unica fraza care am reusit s-o pescuiesc din supa de litere si am pornit televizorul. Martorii lui covid ma amenintau cu imbolnaviri si decese in crestere.

Voiam sa ies din amorteala neplacuta, dar nu eram in stare sa ma ridic. An deschis facebookul. O doctorita, care am observat ca ma suspecteaza de iresponsabilitate civica, mi-a distribuit o pictograma cu doi indivizi. Pe primul desen ambii fara masti si covidul sare de la unul la altul. Mai jos unul e cu masca si covidul il afecteaza mai putin. Ultimul , unde ambii poarta masti, covidul are cele mai putine sanse. Si textul de sub desene imi spune ca doar idiotii nu inteleg de ce trebuie sa poarte masca. Ma tot  abtinusem toata ziua  sa spun ce cred eu, asa ca mi-am permis sa-i scriu la comentarii, ca doar idiotii nu  inteleg de ce e bine sa-si faca o afacere cu masti. Am stat sa ma gandesc putin daca merita sa indulcesc comentariul. I-am lipit o mutrisoara zambitoare si un pupic.

Macar in spatiul virtual sa ne pupam si sa ne imbratisam  fara grija 🙂

Cu masca si fara masca

La batranete omul incepe a lepada mastile una cate una, pana ramane cu adevarata sa fata.

Se intampla uneori sa fie una luminoasa si sa te intrebi : oare din ce motive purta omul acele chipuri sumbre.

De cele mai multe ori insa purtam masti frumoase, atractive.

Dar in  situatii neprevazute ne cad mastile la orice varsta.

****

Ieri dimineata ieseam din apartament. Am observat ca cineva coboara pe scara blocului in fata mea. Cand am ajuns la parter, usa cu inchidere automata era inca intredeschisa si am auzit din afara un tipat suparat :”Masca, am uitat-o acasa!”si putin mai incet, dar cu multa pregnanta :” p… ei de masca”.

Usa s-a inchis in fata mea, caci incetinisem putin pasii, incantata de atatea epitete si variante de intrebuintare, care cu glas scazut deja, dar foarte expresiv  i le adresa mastii.

Am deschis tocmai in momentul cand una din vecinele din scara blobului , o domnita foarte eleganta intra tinand geanta in fata sa si scotocind cu ultima speranta ca nu va urca pana la etajul patru, caci blocul e fara lift.

M-am ferit putin sa-i fac loc sa treaca ea prima. Si-a cerut scuze din mers, spunand ca se grabeste, ca intarzie la serviciu si ca si-a uitat masca.

Sketchul mi-a facut ziua mai voioasa. Nu stiu ce m-a inveselit mai mult, tinuta ledylike in raport cu masca apostrofata, sau faptul ca-i port si eu pica si ca am avut destule situatii similare.

Doar ca eu ma insultam pe mine insami. Si mai putin creativ.

Cu toane

La inceput, cand a adus-o fiica-mea, era tare respectuoasa cu mine. Daca vedea ca-mi iau cartea sa citesc, cobora din fotoliul de la geam, unde ii place sa doarma la soare. Acum, cand ma apropii  cu cartea, sta teapana si se uita la mine cu niste ochi, care trebuie sa-i vezi. Ma asez atent pe margine, sa n-o  deranjez. Nu-i place, ca-i ingradesc soarele. Coboara nemultumita. Se apropie de usa de pe terasa.

-Vrei afara?

Ma ridic sa-i deschid. Pe terasa are  litiera, mancare si apa. Ii deschid usa, dar nu vrea sa iasa. Fuge spre frigider.

-Miau, ma dai afara fara nimic bunisor?

Daca-i dau bun, schimba privirea in una jucausa si ma indeamna s-o prind. O rupe la fuga si se ascunde. Asa face pana vrea sa se dea prinsa, Atunci, cand o gasesc,da urechile in spate si face o mutra tare haioasa. Asta inseamna ca am voie s-o mangai pe cap. Nici vorba s-o mangai cand vreau eu. Daca incerci s-o dragostesti fara voie, te fixeaza cu ochii suparati si daca nu incetezi, te loveste fulgerator cu labuta. Nu am avut niciodata pisica,  credeam ca nu-mi plac. Acum am aflat de ce e plin netul de pisici. Stiu ele sa te cucereasca.

03.05. 2020

Am ascultat astazi o predica despre mironosite. Frumos vorbea preotul despre femei, chemare, dragoste. Doar ca in paralel ma macina o senzatie similara cu cea cand privesti neputincios cum undeva s-a rupt barajul, valul vine peste oameni…dar noi aranjam bibelourile prin casa, stropim floricelele in gradina. Oare doar eu simt asta?

Declaratie

Nu vreau sa ma vaccinez. Eu personal nu vreau. Nu am nimic contra sa se vaccineze toti cei care vor s-o faca, dar sa  nu fie obligatoriu.

Propun un exercitiu de imaginatie pentru sustinatorii (de buna credinta) a vaccinarii obligatorii.

Cum anume ma vor obliga? Ma vor priva de toate drepturile sociale? Ma vor lega , tranchiliza si injecta? Cine va face asta? Medicii? Sau vor exista slujbe speciale?

In cazul daca as avea copii minori m-ar lipsi de drepturile parintesti? Si daca minorii ar fi mai marisori si s-ar impotrivi? I-ar tortura psihic, fizic pana ii vor convinge? Sau cum?

Poate legiuitorii au un interes ascuns introducand asa lege. Dar pe cei de buna credinta(daca chiar asa sunt), care dau cu aplauze la imunizarea obligatorie, cu ce va afecteaza ca voi muri eu nevaccinata?

Pe jos

Doar pietrele de sub picioare  inca nu se furau, dar a venit si vremea lor.pavaj2Dupa ce le fura pe cele originale, pun in locul cuburilor de piatra asa carpeli. Mai bine zis puneau, ca acum prin centrul vechi nu poti sa te mai uiti decat sub picioare. Poza e de pe Lipscani, dar e reprezentativa pentru orice straduta.

Patria si dreptul meu

Captura de pe str. Franceza. Capac de canalizare cu pajura din stema Romaniei, dar pe pieptul pajurei e sf. Dimitrie cu cruce si toiag. Si la picioare e o panglica cu inscriptia „Patria si dreptul meu”.

La mica distanta e altul, mai putin incitant, cu secera si ciocanul in camp de stelute.

Evit sa calc si pe unul si pe altul. Din varii motive.

Captura mea e doar de imagini.

Luand in consideratie ca sunt unele inlocuite cu capace de la Dedeman, cred ca acelea au cazut prada la propriu .  Am vazut odata seara tarziu un individ care scotea cuburile de piatra din caldaram si le punea intr-o punga chiar langa sediul politiei municipale.

Intelege cine cum vrea „patria si dreptul meu”.