De la piele la stele

La semisolul blocului s-a deschis un cabinet de tatuaj. Intalnesc des fericitii infrumusetati de iscusitul gauritor de piei.  Nu agreez genul asta de arta, dar fiecare avem libertateasa  sa alegem ce facem cu pielea noastra, cum si cu pielea altora.

I-a pasit pragul si o persoana de pielea careia ma simt responsabila. Fara sa-mi ceara parerea, ca deja o stia. M-am amarat, dar am inghitit.

E bine ca ne-a dat creatorul libertatea de a alege ce sa facem cu viata noastra,  caci altfel  am fi doar niste marionete. Ne-a mai lasat si un pachetel de legi, care ne-ar ajuta sa evitam haosul, care nu poate fi acceptat in univers. Dar si respectarea lor tot tine de libertatea noastra.

Mi-ar placea sa ne si asumam aceasta libertate cu bune si rele si sa nu mai strigam la cer : „Dar de ce le permiti, Doamne?”  Daca nu le-ar permite lor, nu ti-ar permite nici tie sa gresesti, sa-ti para rau, sa incerci alta cale, poate iar sa ratacesti. Dar toate aceste cautari, experiente, cugetari sunt poate cele mai valoroase. Poate scopul e sa intelegi pana la urma, ca respectarea acelor legi e inevitabila pentru a pasi in univers. Si-ar avea rostul intrebarea „de ce le permiti”, daca planul creatorului cu noi s-ar limita doar pe acest mic segment ce se numeste viata.

Dar daca eu nu cred in toate astea de dupa? E la liber. Fie dupa credinta ta.

Iata mereu e asa. Incepi sa te gandesti la piele si ajungi la stele 🙂