Cel mai bun cozonac

In spatiul postsovietic Romania e un fel de terra incognita. La biblioteca de limbi straine din Tallinn literatura romana era reprezentata de un detectiv de Petrescu, cateva brosuri despre sportivii romani si de Sanda Marin. Mai era in catalog o enciclopedie, aparuta prin anii nouazeci ai secolului trecut. Am tot asteptat aceasta enciclopedie romana, dar nu o vazuse nimeni, exista doar in catalog. Sportul si detectivele nu faceau parte din sfera mea de interese. Pe Sanda Marin o aveam acasa. O carte foarte veche cu paginile ingalbenite. Mi-a fost calauza buna si de mare ajutor in arta culinara. Nu am stiut daca e barbat sau femeie pana nu demult. Primul meu cozonac facut dupa reteta Sandei Marin mi-l aduc aminte si azi. Trebuia framantat nu mai putin de jumatate de ora. Si eu, ca tanara gospodina, indeplineam exact dupa reteta tot procesul. Mi s-a parut atat de dificil, incat am spus atunci ca e prima si ultima data cand fac cozonaci. Doar ca nu mi-am respectat cuvantul. Dupa ce am mancat din acel cozonac, oricare altul imi parea paine dulce.
Uitasem sa mai spun despre o carte. Au aparut prin 1992 in biblioteca cateva exemplare a unei brosuri despre Ceausescu. Nu am intalnit asa ceva in limba romana. Nu-mi aduc aminte exact in ce an era editata, dar parca in 1990. Una dintre grozavii era descrierea vanatorilor, unde oameni, imbracati in piei de ursi erau vanati spre desfatarea dictatorului. Mare parte a cartii erau descrise crimele odioase a lui Nicu Ceausesci. Violuri, fete omorate chiar in dormitor…
Nu-mi venea sa cred, am intrebat de unde a fost comandata cartea si mi-au spus ca exemplarele au fost donate de cineva bibliotecii. Nu avea autor, nu erau remarcate editura, editia, pretul.
Asa a si ramas o enigma originea si scopul aparitiei acestei carti…

Anunțuri

Un paste altfel

Sapte ani in urma pe 23 aprilie era ziua de pasti. Un paste altfel, trist. In dimineata Invierii a murit tata…

Ieri, exact in noaptea de 23 aprilie am visat un vis, care a vrut sa-mi dezvaluie ceva. Parca intuiesc semnificatia dar nu prea clar…

Se facea ca am intrat intr-o sala, unde era multa lume, care statea in tacere, ca pentru a-si lua ramas bun de la tata, cu fata spre o scena. Am vazut-o pe mama, care a murit cu sapte ani si ceva inainte tatei. Dar nu m-a mirat ca a venit sa-si ia ramas bun de la tata. Mai mult m-a mirat cum era imbracata. Era in doua bluze. Una de un roz palid dedesubt, si pe deasupra una alba, neincheiata la nasturi, care semana cu una din bluzele mele.

A trecut inainte prin multime. Am trecut si eu in fata, In dreapta scenei cu cortina lasata in jos, unde presupuneam ca trebuia sa fie catafalcul, pe scaune, erau asezati fratele meu si mama. M-am apropiat si eu. Am intrebat unde e tata.

Mi-au spus confuz ca nu mai e aici…si m-am trezit.

Mama, IN PARTEA DREAPTAimbracata in ALB-cred ca e bine, dar de ce in bluza mea si de ce doua-neclar.

De ce pe scena? Avea ceva atitudine. Juca in teatrul de amatori in tinerete, de cantat a cantat toata viata.

Tot ca amator. Nu era profesionist, dar avea un glas unic. Putea liber sa faca cariera muzicala. Mai era si frumos. In orice caz l-am vazut de multe ori pe scena. Poate asta, poate insemna altceva.

De ce nu mai era acolo tata, mi se pare mai clar. In sapte ani ramasitile noastre se descompun. Si asta e de bine, Caci am auzit ca nu asa e si cu marii pacatosi.

Imi pare ca visul are semnificatie despre starea lor de dincolo. Ca sunt impacati cu ce au acolo. Nu mi-au cerut nimic.

Ii pomenesc mereu si imi doream de la ei o veste.

Poate asta a fost.

Dumnezeu sa-i ierte si sa-i primeasca in imparatia sa cereasca.