ARHIVA

Copiii amuzanti

sâmbătă, aprilie 19th, 2008

  Elizabeth , 4ani:
-Bunelu, pune-ti ochelarii, ca eu nu te vad.

Share on Facebook

 

Tata e cel mai bun

luni, martie 17th, 2008

 Cristina se intoarce de la scoala :
– O sa merg la concursul Cangur !
– Dar de ce te-au inscris pe tine, ca nu prea esti buna la  matematica ?
– Da, dar eu i-am spus doamnei, sa ma inscrie si pe mine, ca taticul meu e cel mai bun la matematica!

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | No Comments »

Nu esti la restaurant.

duminică, martie 16th, 2008

 O tinara mamica alapteaza copilul   pe o banca in parc. Copilul din cand in cand lasa sanul si intoarse capul ca sa mai vada ce se face in jur. Maica-sa ii intoarce grijuliu capul spre pieptul sau si il cearta cu blandete:
-Daniel, nu esti la restaurant.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | No Comments »

Copiii vorbesc.

sâmbătă, martie 15th, 2008

  Cristina , 2 ani.
 Cristina se intoarce cu mamica de la gradinita .
 -Mamica,capul a uitat sapca la gradinita!
  Elizabeth , 3 ani.
 -Bunelu,vreau cociolata.
 Ii da o bucatica de ciocolata : – E buna, Elizabeth?
 – Nu , nu e buna, e mica.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | No Comments »

Copiii amuzanti

marți, aprilie 8th, 2008

 -Ce-aţi vazut in parc,  Elizabeth ?
 -Am vazut niste pasarele-grabiuţe.
–––––––––––––––––––––––––––––
 -Bunelul mi-a cumparat astazi mere si animioare de bomboneală.
 -Mi-ai adus si mie ?
 -Nu , mi-a fost fomiţa si le-am mancat pe toate.

Copiii amuzanti

sâmbătă, iunie 14th, 2008

Vorbesc  Elizabeth de 4 ani cu Cristina de 8 ani :
-Cristina, eu am gasit in parc niste bani.Cineva, un om i-a pierdut, dar eu i-am gasit.
-Dar poate tu o sa- mi dai acesti bani pentru colectia mea?
-Nu, nu vreau colectie , vreau inghetata .

Share on Facebook

Copiii amuzanti

 

vineri, iunie 13th, 2008

 

 -Mama, Elizabeth m-a lovit cu cotul in burta .
 – De ce ai lovit-o pe Cristina, Elizabeth?
 -Dar ea s-a culcat cu burta peste mine.
 -Eu am vrut doar sa ma joc cu tine.
 -Dar eu am vrut sa ma joc cu cotul.

Share on Facebook

 

Tags: 
Posted in Diverse | No Comments »

 

Tags: 
Posted in Diverse | 3 Comments »

 

Share on Facebook

 

Copiii amuzanti

marți, octombrie 7th, 2008

 -Cum se imbracau dacii, Cristina ? o intreb, ca sa vad daca a citit atent textul la l.romana.
 -Dacii se imbracau in niste tricouri lungi, pana la genunchi si in pantaloni strîmţi, care se numeau galeşi.
-Cuum?
-Aa, iţari!
 În vocabular erau doua cuvinte noi si le- a incurcat .

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | No Comments »

Copiii amuzanti

luni, octombrie 6th, 2008

– Cristina , ce vrei sa faci, cand vei creste mare?
-Nu stiu, dar vreau sa fie toti oamenii fericiti.Poate ma voi face clovn . Sau presedinte .

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | No Comments »

 

Necazul

joi, noiembrie 6th, 2008

  Era un compleu din casimir de un verde-smarald inchis, foarte placut ,si cu un buchetel de flori de culori proaspete, care erau asezate  untr-un  buzunarel imitat la piept.
Eu aveam intre treisprezece si paisprezece ani si pana atunci nu imbracasem nici odata o haina mai eleganta, decat uniforma scolara.
 Mi l-au dat sa-l probez.
 Transformarile minunate din povestile fermecate erau nimic in comparatie cu uimitoarea transformare , care se petrecuse cu mine.
 Ochii capatase expresivitate, tenul palid – noblete,pe cand acel buchetel de flori se potrivea cu varsta mea si dadea o nota de tandrete.
 Parul decolorat de soare a capatat si el culoare, frumos contrastind cu acel uimitor verde al hainei.
 Ce moale, fin si placut era! Mi se potrivea si ca marime perfect.
 Il adusese cineva cuiva din Japonia, si celei cuiva ii era mic.
 Mama a zis ca-l va intreba pe papa, deoarece costa destul de scump.
 Eu stieam, ca in asemenea cazuri  deciziile le lua mama ,acordul lui tata era o simpla formalitate, dar pentru a-l convinge mai bine, mi-am pus si cei mai eleganti pantofi ai mamei.
 In prima clipa, cand m-am prezentat , papa  nu m-a cunoscut. Cand si-a revenit putin, a zis sa ies din camera.
Am iesit, dar trageam cu urechea , sa aud verdictul.
– Tu ai innebunit, femeie? Poate ai de gand s-o mariti acum? N-o vezi cat e de frumoasa? Vrei sa i se bage prostiile in cap in loc sa-si caute de invatatura?
 Tin bine minte, ca nu m-am suparat pe parinti, doar, ca-mi intrase ca un ghimp in inima necazul, ca n-a vazut  nimeni, cat am fost de frumoasa.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 1 Comm

Florin Piersic in Estonia

miercuri, decembrie 10th, 2008

   Am venit la Palatul Copiilor cu fiica mea, la muzica. La intrare era un afis cu Florin Piersic si Emilia Popescu .

 -Pe acest om eu il cunosc din Estonia, zice fiica.
 -Nu cred ca a fost el prin Estonia. Acesta-i Florin Piersic, un mare artist roman . As vrea eu sa-l vad, dar cred ca e putin posibil.
 -Ba da, l-am vazut in Estonia la televizor!
 -Aa, asa da.
Prindeam acolo prin satelit TVRInternational si sigur urmaream orice emisiune cu acest mare actor, dar nu ma gandeam ca-l voi vedea vreo data .
 Spre uimirea mea bilete mai erau , dar din cele mai scumpe, de 75 lei . Dar am hotarat sa nu ratam asemenea ocazie.
 Seara, aproape de ora sapte eram deja la palat , pe ultimul rand cu doi trandafiri pentru Florin Piersic si Emilia Popescu, aparatul de fotografiat si un carnetel , care l-am pregatit pentru un autograf, daca va fi ocazia sa-l cerem.
 Pana la ora sapte sala nu s-a implut nici pe jumatate si cei veniti erau mai multi pe randurile din spate. Volens- nolens ma tot agata un gand ,unde sunt locurile ieftine,  cu 50 de lei , daca noi cu 75 stateam pe ultimul rand.
 A aparut pe scena Florin Piersic s-a mirat si el de asa putin public, a spus ,ca daca stiea ca vom fi doar atati spectatori, ne chema mai bine la el acasa. Ne-a propus la cei din spate (cu 75) sa ocupam locurile din fata, libere, (probabil cu 50) .
 Eu , cu mare bucurie, cu florile in mana , urmata de Kiti m-am avantat spre primul rand. Florin Piersic a comentat gestul meu cam grabit, ca-i vin deja si florile, i-am dat trandafirul fiicei mele sa-l inmane artistului ,dar eu m-am asezat chiar in primul rand, care era aproape gol.
 Cu ocazia, ca eram cam putini spectatori, artistul a mai glumit cu noi, ne-a mai povestit ceva intamplari vesele din viata .
 Apoi a urmat spectacolul Straini in noapte. Minunata piesa. Drept, ca e mai avantajoasa pentru Emilia Popescu, care intr-un singur personaj joaca patru roluri diferite.E o artista foarte talentata, rolul i se potriveste, de parca ar fi fost scris special pentru ea . Florin Piersic in acest spectacol e mai mult  partenerul Dansei. E frumoasa, ceea ce nu observam ,cand aparea la televizor. E acel tip de frumusete, care nu se arunca in ochi, dar te captiveaza pe curand, venind de undeva dinauntru, cu cit mai mult o vezi cu atat esti mai vrajit.
 Dupa spectacol Kiti i-a oferit si ei un trandafir. Autografe i-au promis,i-au spus sa  astepte in sala. Noi nu am fost prea insistenti , am iesit odata cu ultimii spectatori foarte multumiti de spectacol . Dar mai ales de posibilitatea de a vedea o legenda vie a cinematografiei romane.
 As mai adauga, ca piesa nu e cea mai potrivita pentru copii, dar aici e doar vina mea.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 4 Comments »

Copiii amuzanti

duminică, decembrie 7th, 2008

– Cristina , stii ce sarbatorim la 1 Decembrie?
-Noi serbam Ziua Romaniei .
-Dar stii ce eveniment s-a intamplat la Alba-Iulia?
-La Alba-Iulia a  acasa .ro/cazut” title=”cazut”>cazut bradul de Craciun!
-Bradul a cazut la Brasov, Cristina, ce legatura are cu tema ta?
-Aaaaa! Oooo! Nu radeti! unirea cu Transilvania.Ce radeti, am incurcat si eu putin .

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 2 Comments »

Copiii amuzanti

duminică, decembrie 7th, 2008

Vorbeste Cristina cu sora sa mai mare din America :
-Eu nu pot intelege un lucru, de ce voi acolo, in America dormiti toata ziua, dar noaptea nu dormiti deloc?
-Cine ti-a spus?
-Mama-mi zice mereu, cand o rog sa va sunam dimineata sau ziua, ca voi acum dormiti. Dar a doua zi imi spune, ca a vorbit cu voi noaptea, cand eu dormeam.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 1 Comment »

ARCHIVE FOR NOIEMBRIE, 2008

Alt cadou Kiti nu vrea

sâmbătă, noiembrie 29th, 2008

Nu vrea nimic, decat sa fie cineva viu.  I-a scris cateva scrisori lui Mos Craciun si-l roaga sa-i daruiasca macar o broasca testoasa , una cat de mica, fie si baiat, daca nu-i posibil o fetita , doar sa fie adevarata, nu jucarie.
 Voi fi nevoita sa-l rog si eu, ca tare-mi e mila de ea. Si-a mai rupt la leagan si o bucata de dinte, care abia ii crescuse, a mai prins si o viroza ieri.
 Oare s-o fi vanzand ele si iarna? Stie cineva unde se vand?

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 2 Comments »

Seriale

duminică, noiembrie 23rd, 2008

Mamico, astazi am visat un vis, care nu l-am mai visat de la trei ani . Cand aveam trei ani  , am vazut vreo patru serii, si dupa aceea nu l-am mai visat, dar astazi iarasi am vazut o alta  serie .

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 3 Comments »

Curiozitate

joi, ianuarie 8th, 2009

-Sarut mana, doamna, spre magazinul Muzica mergem corect?
-Dar de unde sunteti?
-Din Bucuresti.
-Sunteti din Bucuresti si nu stiti unde-i magazinul muzica ?
-Nu suntem demult aici.
-Dar de unde ati venit?
Nu-mi place sa mint si raspund cit e posibil de laconic, ca sa-i arat , ca nu sunt dispusa sa ma spovedesc, dar doamnei i se aprind ochii de curiozitate si profitand de faptul, ca incurcam oamenilor sa treaca pe trotuarul ingust, ma inghesuie spre casa ce margineste trotuarul si continua :
-Si cu ce va ocupati?
Nu pot fi brutala, mai ales ca am apelat la ajutor. Raspund.
-Sunteti casatorita?
-…
-Si sotul cu ce se ocupa?
-…
-Aveti apartament?
-…
Fac eforturi sa revin la subiectul initial, dar doamna nu-mi da nici o sansa pana nu -mi descoase in toate detaliile biografia mea, a sotului meu, urmau parintii probabil,dar ma salveaza fiica mea, care ma insotea si tot acest timp se plictisea alaturi cu mine.
-Mama, mi-e sete.
-Da,Cristina, mergem! zic eu hotarat si fara sa mai rotungesc discutia o iau din loc, din mers urandu-i o zi buna.
Mergem cit se poate de repede pana imi revin.
Caut pe cine sa mai intreb.
De data aceasta se nimereste un domn mai in varsta.
-Va rog frumos, ma puteti ajuta domnule, cautam magazinul Muzica.
-Da de unde sunteti?
In acest moment Cristina  prinde apelul disperat din ochii mei , se indoaie pana la pamant si incepe sa rida in hohote, molipsitor, cu pofta.
 Vreau sa-i fac observatie, dar simt ca m-a atins si pe mine ceva. A inceput sa ma gadile prin abdomen, pe urma prinzand putere si umflandu-se in piept a rabufnit insfarsit intr-un hohot , care pe cit ma straduiam sa-l opresc cu atat capata sunete mai salbatice, mai isterice.
 Domnul se uita uimit la noi.
 Mi-am cerut scuze aproape plangand  din cauza rasului ce nu-l mai puteam stapani si am rupt-o iarasi din loc.
 Mergeam si tot pufneam de ris. Ne-am istovit cu totul, dar nu ne puteam potoli.
-Mamico, dar cum cumparam 100 de studii totusi?
-Lasa, Cristina, ca stiu ce sa fac. Uite ca vin niste elevi, pe dansii o sa-i intrebam.
 Din fericire eram la cativa pasi de magazin, am cumparat cartea. Tot drumul spre casa Cristina ma tot provoca cu pufniturile ei. A apreciat situatia, i-a placut, ca n-am certat-o , ci m-am facut complicele ei.
 Acum, analizez  bine pe harta, inainte de a porni undeva.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 3 Comments »

Citeste mai mult: 2009 ianuarie | emillia

ARCHIVE FOR FEBRUARIE, 2009

Cand eram mica…

sâmbătă, februarie 28th, 2009

 -Eu, cand am implinit un anisor si mi-au rupt turta am ales rujul , oja si cartea, povesteste Ana.
 -Si ce inseamna asta? intreaba Cristina .
 -Inseamna, ca eu voi fi frumoasa si desteapta.
 -Dar eu am ales banutii. Inseamna ca voi avea multi bani, zice Elena.
 -Nu bani, dar banuti, precizeaza Cristina. Si cu regret :
 -Dar eu nu stiu ce va fi cu mine.Nasii mei din Estonia nu mi-au rupt turta si eu n-am putut alege nimic…

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 1 Comment »

Doua zile de cosmar

joi, februarie 19th, 2009

   S-a trezit noaptea inspaimantata. A visat, ca se lupta cu un sarpe, ca i-a rupt capul, dar nu stie cum s-a facut,  fiind infricosata si agitata, parca i-ar fi rupt capul si hamsterului sau.
  Am linistit-o, i-am spus ca-i doar un vis. S-a lipit strans de mine. A adormit.
 Demult isi dorea un animalut si se atasase mult de el. Cu blanita alba , plapand, o creatura jucausa si hazlie. Ma cam temeam de el la inceput, dar pe urma m-am obisnuit, si-mi parea si mie foarte dragut. Trecuse vreo zece zile de cand l-a primit cadou. Nu se putea satura de el, nu-l lasa toata ziua din maini si tot ma indemna sa-l admir, ca bucuriea si fericirea de a-l iubi si ocroti nu-i era deplina, daca n-o impartasea cu cineva.
  Dimineata tot mai era sub impresia cosmarului, dar dupa masa se juca deja vesela cu Miki a ei, ca era fetita. Vroia sa-i imbrace o fustita aurie, urma sa mearga la bal. Poneiul albastru o astepta gatit si el cu o steluta argintie pe frunte, caci el de fapt era un print prefacut de vrajitoare in ponei . Vedeam din bucatarie cum se joaca in fata oglinzii si ma gandeam ce rau am facut c-am dat-o la scoala prea mica. E atat de copilaroasa inca.
  Deodata am auzit un strigat disperat. Am venit indata.
 Cazuse oglinda peste Miki.Era cu ochii inchisi. Nu se misca, dar respira.
  -Mamico, fa-i te rog ceva, n-o lasa sa moara. Miki, nu muri te rog!
   Nu stieam ce sa fac, am luat animalutul in maini. Peste cateva clipe mi-a venit de la el o firbinteala in palme si a incetat sa mai respire.
  Sufeream si pentru el si pentru fiica-mea, care intrase in isterie.
  A urmat o noapte de cosmar . Copila mea , pe care cu mult greu am adormit-o, povestindu-i diferite intamplari linistitoare se trezea fiecare jumatate de ora tipand cu ochi inspaimantati, ca Miki e aici, ca ea simte cum i se strecoara prin manutele ei , ca e in fata ochilor, atat de bland, atat de moale, dar ea l-a omorat, ca a impins intamplator oglinda, ca nu-i buna de nimic, ca doar din vina ei s-a intamplat.
  Nu puteam s-o linistesc cu nimic. Toata noaptea s-a lipit cu tot trupusorul ei slabut de mine, tresarea prin somn si plangea, se trezea iar.
  Mi s-a strans si mie inima de necaz.
  Mi-am pus mai multe intrebari dupa aceasta trista intamplare, dar prima era daca puteam sa evit cumva accidentul prevestit de acel vis, care totusi era mai putin obisnut pentru un copil.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 2 Comments »

Proverbe

luni, martie 2nd, 2009

-Mamico, ştii proverbe cu apa, ne-au zis la şcoală să invăţăm.
-Stiu. Va curge multă apa pe gărlă şi nu are după ce bea apă. Dar vino la masă, am pus mancarea.
 Se aşează la masă.
-Paste fara nimic?
-Sunt cu ulei de măsline. Singura mi-ai spus ca vrei sa posteşti.
-Dar cat ţine postul?
-48 de zile.
-O-ho-ho!
Dupa o pauză :
-Da, vor curge multe macaroane pe gărlă şi nu voi avea după ce bea apă pană atunci.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | Edit | No Comments »

 

Incapatanatul

sâmbătă, mai 30th, 2009

  Inca n-a implinit trei anisori, dar e un mic barbat.Toate lucrurile vrea sa le faca singur. A cazut – se scoala, daca s-a lovit,nu tipa, freaca cu manuta locul lovit, pana-i trece.
 E destept, priceput,dar nu-l poti impune, sau indupleca sa faca ceva  altfel decat stie el.

Mama vrea sa-I imbrace puloverul.

-Eu singur.

Incearca sa se imbrace, dar nu reuseste.

-Da sa-ti ajut ,Daniel, nu te incapatana.

-Nu.Singur

– Incapatanat esti, Daniel, zice maica-sa si iese din camera.

Peste un timp se intoarce si aude, cum Daniel se lupta in continuare cu puloverul, care tot nu vrea sa intre pe cap si bombaneste:

-Capatinat, capatinat.

-Sigur ,incapatanat esti, da sa-ti ajut.

-Nu eu capatanat, el e capatanat, nu vrea sa intre pe cap.
  Nu vorbeste inca prea bine, deaceea intentiile lui sunt uneori gresit interpretate de cei mari.Daca ar putea sa-si exprime gandurile, probabil le-ar spune, ca nu-i incapatanat, dar e barbat. Si uneori acest lucru le convine la toti, atunci zic –bravo baietel, dar cand nu le convine, zic ca-i incapatanat.

E mijlociul in familie, nascut intre doua surori foarte dulci, care nu i-au cedat  din drepturile de favorite,(una, ca era mai mare, si era prima, si era inca prea mica si ea cand i-a venit pe lume fratiorul, cealalta, mezina e mai mica, a mai avut probleme cu sanatatea, asa ca n-a prea cedat bratele mamei nici cand dormea).

Ca trebuie sa fie  barbat Daniel a inteles din prima zi, cum l-au adus de la maternitate. Pana bunica si matusa cautau termometrul sa-I faca baita cu apa de 36.7  grade., taica-sau l-a bagat sub robinet si in trei minute l-a si scaldat sub apa aproape rece.

Pentru cei din familie, care n-au inteles mesajul din prima, ca baiatul nu e doar o fetita cu cuc, taica-sau le mai amintea din cand in cand.

  Are ochi mari, albastri, atat de senini, cu ceva ceresc,curat,ca nu rezisti sa te uiti prea mult in ei.
 Cand ii crescuse de sub parul castaniu, cu care se nascuse, unul blond deschis, arata foarte exotic, spre admirarea tuturor doamnelor,care-l vedeau.Intr-o zi, maica-sa i-a prins cu un elastic parul, care-i cam dadea in ochi. Anomalia n-a scapat de ochii tatalui sau. Fara sa zica o vorba, l-a dus in baie , si peste cateva minute l-a adus tuns scurt cu masina de tuns, fara sa mai astepte  nasii sa-i taie motul.
  Intelegand, ca nimeni nu-i va sulfa prea tare in ciorba, s-a invatat foarte repede sa manance singur cu lingura, sa tina cana, la opt luni a inceput sa si mearga.
  Citeste cu mamica lui o carte cu imagini si putin text  in limba engleza.

Cartea-i despre niste gargarite , care repara un tub de canalizare, iar pe cap au niste casti.

-Gargarite, vezi? Lady-birds,-explica mama.

-Nu, nu lady-birds, boy-birds, o corecteaza Daniel.

E mereu cu opinia sa . Chiar daca si nu convine cuiva.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | Edit | No Comments »

Discutie la masa

vineri, iunie 12th, 2009

-In barbati , mamico, nu poti sa ai incredere, dupa cate am observat eu, zice ingandurat Cristina.

-La ce te referi?, intreaba maica-sa, curioasa de asa descoperire.

-La tata.

Taica-sau, face ochi mari, optind furculita cu bucata de friptura, inmuiata bine in mustar in dreptul gurii:

-Cum adica?

-Pe tata nu poti sa-l lasi singur acasa , nici nu-l poti trimite singur undeva.

-Ce ai in vedere?, intreaba maica-sa cu ton prefacut indiferent.

-Alaltaieri l-ai trimis singur la piata, si ti-a adus smantana amestecata cu apa, peste imputit, capsune acre si cirese cu viermi. Astazi, cand ne-am dus noi la piata si l-am lasat singur acasa, a lasat cafeaua pe foc si a stat la calculator, pana a ars cu tot cu ibric.

-Aa, asta da, rasufla taica-sau usurat.

-Ai dreptate, Cristina, se inveseli si maica-sa.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | Edit | No Comments »

Copiii amuzanti

duminică, octombrie 11th, 2009

-Stii cine e Puschin, Cristina?
-Da, stiu, e o statuie din parcul Cismigiu .
                          —–
 Elizabeth, 5 ani.
 Rezolva un exercitiu . Mamica ii explica : Avem 12 mere, ti-am dat tie 5din ele.Cate mi-au ramas mie?
 O lasa sa se gandeasca si se ocupa de treburile sale.
 Vine elizabeth peste cateva minute.
-Mamico, ceva nu-i bine cu matematica aceasta.Eu – 5 mere, dar tu -7. Nu poate sa fie asa ceva!

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | Edit | No Comments »

Citeste mai mult: 2009 octombrie | emillia

Ciupercuta buna

vineri, decembrie 11th, 2009

Cristina a gasit in parc o ciupercuta.
-Hai sa mai cautam, mamica .
-E otravitoare, raspund eu.
-Nu, mamico, e buna. Eu, cand am fost cu taticul dupa ciuperci in padure, am gasit una de asta. Taticul mi-a zis ca nu-i buna, dar eu am ascuns-o in buzunar, si cand nu m-a vazut nimeni, am pus-o la fiert cu celelelalte ciuperci. Si am mancat-o, si era foarte buna, si am trait pana la adanci batranete !

Share on Facebook

Tags: 
Posted in copiii amuzanti | Edit | No Comments »

 

ARCHIVE FOR IANUARIE, 2010

Prima dintre ratati

miercuri, ianuarie 27th, 2010

Mezina se intoarce de la scoala foarte bucuroasa.
-Am luat la concursul de romana 80 de puncte.
-E cam putin,nu cred sa fi castigat? intreb eu curioasa.
-N-am castigat, dar in schimb sunt prima dintre ratati.
-Cum adica dintre ratati?
-Apoi dintre cei, care n-au obtinut suficiente puncte,ca sa mearga la olimpiada. Nu mi-au ajuns doar cinci puncte.
-E ca si cum te-ai bucura, ca ai intarzieat la tren doar cu cinci minute, zic eu dezamagita.
-Dar mai am o veste buna. Am cumparat astazi de la Maria cu doi lei o bucatica de aur. Doar cu doi lei!
Ca sa n-o sperii, o intreb cu intonatie cat mai nepasatoare, de unde a luat Maria aurul.
-Maria a cumparat-o de la Gabi.Dar Gabi a gasit-o intr-o mina de aur, cand a fost in excursie. Adica nu e chiar aur, dar contine aur, sa ti-o arat.
-Mi se pare ca e o pietricica.
-Nu, e bucata de roca din mina de aur, si vezi ca sclipeste ceva? E aur!
-Bine, fie.Dar de unde ai luat bani? incep eu sa descos partea a doua.
-Am vandut mielutii cei mici din plastic.
-Unde i-ai vandut? Cumpara cineva jucarii vechi? ma mir eu.
-La scoala. S-au vandut ca painea calda. Pacat ca i-am dus pe ceilalti la reciclare…
-Si cine totusi i-a cumparat?
-Adriana a cumparat doi, Marius doi si Iulia doi cu cate 20 de banuti fiecare.
-Puteai sa-i daruiesti mai bine, ca sunt prietenii tai.
Aici intervine taica-sau, care asculta si el discutia.
-Ia, te rog sa nu descurajezi copilul. Insfarsit avem si noi in familie o fire mai practica, si eu chiar ma bucur. Bravo, vino la taticu sa te pup.
-Dar ceilalti un leu si patruzeci de unde i-ai luat? preiau eu cercetarile.
Incurajata de dorinta arzatoare a lui taica-sau de a mai afla cum a mers businessul, zice ,c-a mai vandut niste lucrusoare, care oricum nu trebuiau la nimeni.
-Bravo, sa stii ca-mi place.
-Asa si stieam, ca n-o sa te superi, taticule, ca oricum nu-ti mai trebuiau butoanele cele de manseta.
Schimbarea la fata e insotita de o pauza de liniste profunda. Cu glas ragusit:
-Mi-ai vandut butonierele cu un leu si patruzeci de bani?
-Nu, taticule, zice sperieata,cu doi lei. Patruzeci de bani mi-au mai ramas.
-Butonierele mele de aur le-ai dat pe doi lei?
-Nu stieam ca-s de aur. Mi-a zis mama ca acum nu le mai porti.
Simt ca e timpul sa intervin.
-Te rog eu, Cristina, sa ma intrebi alta data cand iei lucrurile noastre. Cui ai vandut butonierele?
-Lui Gelu…Dar pot sa le schimb maine, ca mai am un mielut acasa, ca mieluti au vrut toti colegii, dar nu mai aveam.
Taica-sau abia stapanindu-si glasul :
-Daca n-o sa vrea mielutul, propune-i trotineta ta.
A doua zi totul s-a rezolvat in modul cel mai favorabil pentru toti.
Prin mai multe combinatii, ca Gelu intre timp schimbase butonierele cu un bacugan si un abtipild de la Costi .
Costi le-a schimbat cu Elena pe un disc, dar de la Elena le-a recuperat insfarsit Cristina, dandu-i in schimb un calendar cu Hannah Montana si ultimul sau mielut.
Nu degeaba sunt atat de populare detectivele. Din cea mai mica investigatie am aflat o multime dea lucruri, care preocupa mintile copiilor nostri.
Si ce mi-a placut in aceasta istorie, e ca mielutul, vechi ca lumea, inca e mai popular totusi decat bacuganul.
Dar nu se prea gaseste.

Share on Facebook

Posted in Diverse | Edit | No Comments »

 

Copiii amuzanti

Eliza întră în casă ţinându-se de burtă şi înnecandu-se de râs.
-Mama, tata,veniţi să vedeţi, acolo e ceva îngrozitor, o sa muriţi de râs.
Fără să mai clarifice ceva, părinţii ies îngrijoraţi în curte, unde se jucau ceilalţi doi copii ai lor mai mici.
Daniel îi întalneşte în faţa uşii. Are patru ani, dar nu-I prea place sa vorbeasca, preferă să comunice mai mult prin gesturi si mimică, fapt care o supără rău pe maică-sa, care nu poate înţelege,de ce Geni, sora lui mai mică, la doi anişori poate deja să exprime in cuvinte şi noţiuni abstracte, pe când el nu vrea sa-şi frământe limba nici cu expresii elementare.
-Geni, Geni acolo…îngrozitor!
Mimica feţei băiatului, cum şi faptul că el vorbeşte numai în cazuri excepţionale, confirmă, ca ceva se petrece.
Cu sufletul la gură amândoi pârinti aleargă spre mezina lor.
O găsesc strângând la piept cu mânuţele ei mici si puhave un şoricel mort .
-Ce faci, Geni, lasa-l ca-i mort, strigă maică-sa scârbită.
-Nu e mort, el doarme, zice Geni şi continuă să-l strânga la piept şi să-l mângâie.
Taică-său o apucă de mânută şi vrea să il scuture din mână, zicându-i şi el că-I mort şi scârbos, ceea ce o <a href=”http://www.acasa.ro/face&#8221; title=”face”>face</a> sa-l strângă si mai tare.
-Nu, nu e mort, e draguţ, el doarme.
-Ba e mort, vezi ca nu se mişca deloc? Îi spune şi Eliza după ce tatăl lor însfârşit reuşise să îl ia din mânuţa ei.
În timp ce-i spălau mânile, plângea disperat. Cu toţii incearcau să o convingă, că şoricelul e mort.
Geni,care încă nu ştie ce inseamnă aceasta strigă printre lacrimi:
-Dar mie-mi plac, eu iubesc soriceii mooorţi!

ROMANIA SI ROMANII

 

ROMANIA SI ROMANII

 Primele impresii in Romania le-am trait in 1991, doi ani dupa revolutie. Fiind de origine din Basarabia , dar ratacita prin lume , ultimii douazeci de ani i-am trait in Estonia.Imi dorisem toata viata sa vad Romania, dar s-a facut posibil acest lucru doar dupa destramarea Uniunii Sovietice, deoarece pe noi , basarabenii ne tineau departe de tot ce avea legatura cu Romania.Era o politica bine pusa la punct de instrainare a basarabenilor de tot ce era romanesc, o improstire totala, efectele careia se simt si pana in prezent. Dar eu avusesem ceva imunitate, datorita parintilor mei, care au trait cei mai frumosi ani in familia Principatelor Unite, cand Basarabia revenise din nou Romaniei.Si ei au ramas fideli si mari patrioti ai Romaniei. Si nu s-au temut sa ne insufle si noua, copiilor aceasta dragoste.
 Am calatorit atunci prin Romania cu niste turisti din Ramnicu Valcea , unde ma oprisem la o matusa . Calatoria a fost mai mult un pelerinaj prin manastirile din Oltenia, Ardeal si Moldova.Am plans mult si amar, vazand atata frumusete si bogatie spirituala, oameni atat de inteligenti ,atat de buni si calzi .Ma simteam ca un copil crescut prin straini, care a fost lipsit de toate: de limba materna , cantecele, legendele si istoria neamului.
 Mi-am dorit mult atunci sa traiesc in Romania.Am facut multe eforturi si sacrificii, ca sa-mi  implinesc visul. Si iata sunt de  doi ani in Romania…
 Multe bucurii.
 Mari dezamagiri.
 Simt uneori necesitatea sa le marturisesc cuiva.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 2 Comments »

Fudulia-i costa scump

miercuri, martie 12th, 2008

 Fuduliea ii costa scump pe romani. Fac imprumuturi enorme nu pentru a fi ,ci pentru a parea bogati. Nuntile, botezurile sunt o adevarata demonstratie de prostioare si chitibusuri inventate de comercianti, toate fara nici o valoare, dar care costa o gramada de bani.Ba chiar si zilele de nastere la copii se supun acum acestei comercializari de paharele, farfurii ,bonete si alte chestii , care rar cine din parinti indrazneste sa le ignore.Fanfaronada aceasta pe multi ii costa si viata, care si-o dedica respectarii stricte a tuturor inventiilor de prost gust. Unii se si sinucid impotmolindu-se in datorii .
  Dar, vorba romanului : nu e prost destul, daca nui-i si fudul.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | No Comments »

E rusine sa traim intr-un oras atit de murdar

marți, martie 11th, 2008

 Am impresia ca mizeria din Bucuresti nu deranjeaza pe nimeni. Oamenii s-au dezobisnuit in acesti 18 ani de libertate cu respectul fata de societate, de mediul in care traim. Poate toate aceste notiuni candva au fost profanate,dar acum ar trebui puse iarasi in valoare. Sper sa gasesc adepti, sa facem ceva.E rusine, sa traim intr-un oras atit de murdar.

Share on Facebook

Tags: 

Posted in Diverse | No Comments »

Luati mita?

sâmbătă, octombrie 4th, 2008

 Am primit comentarii de la cei ce au dat, dar as fi curioasa sa primesc vreo unul de la cei ce au luat. Macar anonim . Deschid sondaj . Ati luat mita ?

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 1 Comment »

Fereste-ma de ciubuc,Doamne! p.II

vineri, octombrie 3rd, 2008

Rezonanta la ciubuc n-a fost prea mare. E altoit bine aici. Oamenii sunt atat de obisnuiti cu el, incat nici  nu-si fac inima rea, il iau in consideratie ca ceva firesc.
Eu nu pot asa. Acum , cu cat mai mult ma gandesc la el, cu atat il urasc mai mult.
 Mai tare decat pe orice dusman personal. Am presimtiri, ca voi fi silita sa fac ceva pervers , care-mi va dezechilibra linistea sufleteasca .
 O sa-l intreb pe preot. N-am auzit pana acum,daca-i pacat sa dai ciubuc, sau nu.
Poate in alte tari se socoate, dar in Romania  nu – deoarece-i aproape de turci ?
 Interesant, cum e cu ciubucul in Grecia ?

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 2 Comments »

 

Slugarnicie

duminică, iunie 14th, 2009

E un cuvant, fara care ma descurcam perfect pe alte meleaguri. Pur si simplu uitasem de el,  nu l-am intrebuintat, decat la adresa  unor personaje literare.

Dar ce bucurie nebuna am avut, cand l-am redescoperit!

Nici nu-mi inchipuiam cate fenomene din societate pot fi exact definite prin acest cuvant!

Mai mult decat atat mi-a elucidat si insusi fenomenul, caruia nu-i puteam gasi  explicatie.

Indata mi-am adus aminte mai multe cazuri, care ma lasau nedumerita.

Iata doua, mai impresionante pentru mine.

La scoala sedinta cu parintii.Doamna propune sa aducem pentru fondul clasei cate 50 de lei pe jumatatea a doua a anului. Imediat sar cativa parinti si striga, ca e putin.

Urmeaza un mic auction, dupa care cei activi le impun celor pasivi suma de 100.

La inceput credeam, ca au venituri mari cu totii si nu mai conteaza una, doua sute. Nu s-a confirmat.

Alt caz. Stau in rand la cumparaturi. Unui comparator nu-i iese ceva la socoteala. Incepe sa clarifice, sar cativa din rand si fara sa patrunda in detalii rezolva imediat in favoarea vanzatoarei.

Am mai observat si alte situatii similare, cum multimea rezolva in favoarea celui mai bine pozitionat, nu celui cu dreptatea.

Am intalnit des lingusitori, pe langa orice sef apare vreo unul. O face pentru avantaje reale.

Pe cand slugarnicul, mi se pare ca o face din pasiune. Alta explicatie inca n-am gasit.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | Edit | No Comments »

Vreau amenzi!

vineri, iunie 5th, 2009

Ma bucura aceste campanii cu strangerea gunoaielor din spatiile publice de catre copii,dar mai mult m-ar bucura aplicarea unor amenzi celor, care fac mizerie .
Eu chiar i-as premia pe copii din aceste amenzi.
Daca s-ar aplica …

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | Edit | No Comments »

Citeste mai mult: 2009 iunie | emillia

Am scris o scrisoare, nu stiu cui s-o adresez…

sâmbătă, mai 23rd, 2009

 De doua saptamani ne zguduie.

Mega image si-a extins tentaculele pana sub blocul nostru. Sparg peretii. Azi, 23 mai, sambata, iar ne-au trezit cu burghiul in urechi.

Vreau si eu sa stiu cum se obtine dreptul de a demola pereti de rezistenta   la parterul unui bloc cu zece etaje.

Adica vreau in primul rand sa-mi fie numit cel, care raspunde pentru siguranta vietilor locatarilor acestui bloc in caz de cutremur, deoarece am vazut cu ochii mei, cum timp de sapte zile au scos tone de beton in spatele blocului.

Nu prea cunosc legislatia, dar vreau sa mi se raspunda, daca nu trebuia sa ia si acordul locatarilor acestui bloc, macar din motivul, ca suntem nevoiti sa suportam acest zgomot asurzitor, zgomot, care iti da vibratii din talpi pana in creier, te nebuneste, sperie copiii. Zgomot, care ne streseaza cumplit pe noi, locatarii acestui bloc.

De ce, cel putin nu s-au inteles cu noi in privinta orelor, cand incep si cand termina bombardamentul acesta, ca sa ne putem si noi organiza cumva viata in asa conditii.

In final, vreau sa intreb cine se va face vinovat in caz de ceva rau : acest mega image,  sau  cei, care le-au dat aprobare, fara sa tina cont de siguranta si sanatatea fratilor romani ?

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | Edit | 10 Comments »

 

Saună finlandeză la bloc

vineri, februarie 26th, 2010

Mă gândesc la o mică afacere. Vreau să deschid în apartamentul meu o saună finlandeză.
Radetul oricum îmi bagă atâtea gigacalorii, că avem un microclimat de confort maxim pentru saună în toate camerele.
Acum,a mai fost nu ştiu de unde importată ideea să ne vândă obligatoriu şi certificate energetice cu preţul de 150 de euro.
Ca să arăt bine la testarea termică voi fi nevoită să-mi pun si nesuferitele termopane .
Nu ştiu dacă vom fi preveniţi când se va face testarea, căci la noi în bloc, cum şi în cel de vizavi, pe care îl văd din geam, uşile la balcoane şi ferestrele sunt deschise permanent şi în plină iarnă în an de criză, nu tocmai în anotimpurile mai calde.
Apa o plătesc pauşal, că aşa au hotărăt tovarăşele din comitetul asociaţiei de locatari.
În aşa condiţii să trăieşti fără nici o recompensă morală e greu.
Vreau saună!

Share on Facebook

Tags: 
Posted in absurdul la el acasa | Edit | No Comments »

Vreau sa ma pensionez

miercuri, februarie 10th, 2010

O curiozitate întâlnită mai des prin Romania este pensionarea în masă pe caz de boală.
Astazi se discută şi în parlament luarea unor măsuri cu privire la aceasta abatere .
Mi-am adus aminte o convorbire dintre două doamne, când mergeam anul trecut cu trenul la Rămnicu Vălcea si vrând-nevrând am aflat si eu multe lucruri interesante.
Din discuţie se putea înţelege, ca se cunosc din copilarie, dar nu s-au mai vazut de mult timp.
Una din doamne, durdulie, în jur de cincizeci de ani îi povestea celeilalte,care părea mai în vârsta, despre fiica ei, care-i plecata in Italia la munca, face bani buni si a pornit sa-şi construiasca o casă în Vălcea.
Am aflat cât e de greu să găsesti lucratori buni. Majoritatea din cei ce-i angajase in afara de bani, făra o ţuică nici vorba nu o încep, nu tocmai lucrul.Şi că dacă vrei să-ţi facă treabă, trebuie sa stai cu ochii pe ei neapărat. Că fiica îi trimite o groaza de bani, dar ea nu-i în stare să-i gestioneze ca lumea, fiind ocupată la serviciu cinci zile din săptămâna.
-Ar fi bine sa te pensionezi şi tu, îi dă un sfat cealalta doamna.
-Ar fi el bine, dar cum s-o fac?
-Pe Marinica a lui nea Gheorghe din Olaneşti ţi-l aduci aminte?
-Cum să nu? Am dansat cu dînsul chiar o săptămână în urma la o nunta în Vlădeşti.
-Apoi cu el să vorbesti. Ca s-a pensionat anul trecut pe caz de boala.
-Nu vorbi! Dar ce energic mai este, a dansat toate doamnele la nuntă de le-a lăsat leşinate! Cum o fi reuşit sa se pensioneze?
-De asta-ti şi spun, c-ar fi bine să te pui binişor pe lânga el si să afli si tu cine şi cât, zice semnificativ cea mai in vârsta.
-Principalul e cu cine, despre cât, găsesc eu.
Luănd discutia aceasta direcţie, iată că–si mai aduc aminte de o Mărioară, care de văzut nu mai vede de şapte ani nici cu un ochi, dar ce bine se descurca prin gospodarie, parc-ai zice că vede cu patru.
Şi de înca un cunoscut, care ştiea din copilărie să-şi împletesca picioarele in aşa fel, că jurai, dacă n-ai fi ştiut,ca le-ar putea despleti cumva. Si cum intr-o buna zi i-a prins bine şmecheria aceasta. Cu doi nepoti ai săi s-a prezentat la doctor, susţinut de dânsii. Cum numai începeau sa-i dea drumul se şi clătina sa cada jos…
Pâna la Vâlcea am acumulat şi eu la cunoştinte în acest domeniu, că mai îmi venea şi mie sa-mi încerc norocul.
Astăzi, aflând ca se discută acest subiect in parlament totuşi m-am bucurat.
Cred, ca multi vor fi scutiti acum de aceasta ispita.

Share on Facebook

Posted in Romania si romanii | Edit | No Comments »

De care scut vreti?

sâmbătă, februarie 6th, 2010

Probabil cei care gandesc pentru noi, stiu mai bine de ce avem nevoie mai tare, ca eu nu prea inteleg la ce mi-ar folosi mie acest scut antiracheta .
Vreti scut antiracheta ?
Nu vreti?
Dar de care vreti?

Share on Facebook

Posted in Romamia si romaniiRomania si romanii | Edit | 3 Comments »

Instanta suprema

joi, februarie 4th, 2010

Nu m-as fi gandit la bun inceput de 2010 sa ma pomenesc in ipostaza profesorului din piesa lui Bulgacov “Inima de caine”, actiunea careia se desfasura prin anii 1920.
Adica, asa cum stateam eu relaxata, cu constiinta impacata a unui cetatean corect platitor de impozite si numeroase taxe, ma pomenesc cu o delegatie la usa.
Au venit sa-mi verifice apometrele. Comitetului asociatiei de locatari ii pare suspect consumul mic de apa rece la bucatarie.
Nu e pentru prima oara, cand am de aface cu acesti activisti, n-am nici un chef sa le vorbesc despre drepturile omului, ma retrag si le dau voie sa cotrobaie pe sub chiuveta , fiind absolut convinsa, ca apometrele nemtesti arata fix ceea ce trebuie, fiindca aproape nu consumam pentru mancare apa de la robinet.
Incerc sa le explic, dar doua tovarase atotstiutoare nici nu vor sa ma auda. Momentan au constatat, ca asa ceva nu e posibil si mi-au cerut verificarea apometrelor.
-Daca-mi platiti verificarea,sunt de acord. Apometrele se afla inca in termen de garantie, cei de la firma,in caz ca ele functioneaza normal vor pune cheltueala pe contul solicitantului.
Nu, comitetul asa nu doreste. Comitetul vrea sa platesc eu.
Eu, la primarie, la protectia consumatorului . Toti imi dau dreptate.
Astora, insa, nu le e scrisa nici o lege.
Comitetul !!! a hotarat.
Sub presiunea hotararii comitetului suprem am trait prima luna a noului an.
La inceputul lunei a doua iarasi surpriza! Mi-au pus in factura sa platesc pausal apa.
Nu dovedesc sa analizez bine ce-ar fi sa nu le platesc deloc si sa las sa ma dea ei pe mine in judecata, ca ma pomenesc iarasi cu delegatia la usa. Au venit sa controleze, daca nu furam apa.
Eu, iarasi uit,ca traiesc intr-o tara civilizata, in al doilea mileniu. Uit,ca am o varsta. Stau in fata comitetului ca o scolarita, dau explicatii, ascult diferite presupuneri incriminatorii la adresa mea. Merg la balcon sa le aduc apa plata cumparata pentru consum.
-Sa le inchidem apa rece, propune una din ele, cu ochii burghiuri.
-Dar ce drept aveti, doamna, sa-mi inchideti apa?
-Daca nu consumati,o inchidem si gata!
-Nu, asa ceva nu se poate, strig eu disperata.
-Hotaram noi, zice cealalta.
Dupa plecarea lor stau un timp indelungat cu ochii atintiti in perete, fara sa vad si sa mai aud ceva. Pe urma ochii mi se coboara pe aragazul stropit cu ciorba, se muta spre chiuveta plina cu vase.
Ma prind, ca ma starui sa ma uit la bucataria mea cu ochii tovaraselor.
Simt la un moment dat ca recunosc situatia.
Ar trebui sa-l recitesc pe Eugene Ionesco .
Teatrul absurdului e chiar la mine acasa.

Share on Facebook

Posted in absurdul la el acasaRomamia si romanii | Edit | 3 Comments »

Citeste mai mult: 2010 februarie | emillia ianuarie | emillia

 

Criza in tara minunilor

Faza cu gardurile din Bucuresti nu o prea inteleg.
Pentru ce trbuiesc atatea garduri? In jurul fiecarui firicel de iarba e pus cate un gard din fier forjat .
Acum le schimba pe toate. Cu greu le scot. Sunt bine instalate in beton , le taie cu bonfaierul zi de zi mai mult de un an prin zona cu un zgomot infernal.Cand vor termina, o sa mi se para ca a venit raiul pe pamant.
Apoi le schimba cu altele,din plasa .
Pentru ce?
Mai peste tot acestea sunt dublate si de gard verde.Pentru ce se ingradeste un gard cu alt gard, inlocuind alt gard?
A-aa, e criza. Uitasem.

Judecata

Ai impresia ca multi din cei ce se agita prin forumurile crestine au apucat deja un billet in rai, au competenta de a judeca,cine merita sa se numeasca crestin veritabil si cine nu merita.
Cu aceasta ocazie mi-am adus aminte un banc.
Iata nimereste un suflet in rai. Ingerul insotitor ii arata diferite lacasuri din imparatia cerurilor si povesteste unde si cine se afla.
Ajung langa un gard inalt.
-Dar acolo cine e? intreaba sufletul.
-Vorbeste mai incet, zice ingerul, acolo sunt ortodocsii.
-Dar de ce vorbim incet?
– <a href=”http://www.acasa.ro/pentru&#8221; title=”pentru”>Pentru</a> ca ei cred, ca sunt singuri in rai.

Cu fata la perete

Pentru mine ora şase dimineaţa e “cu noaptea in cap”.
Sunt pasare de noapte. Dimineaţa prefer să dorm.
Dar astăzi ma macină.
Daca n-as fi lenesă, m-aş scula la rugaciune.
Pentru “aproapele” fac eu din când în când un asemenea efort. Pentru mine personal, nu-mi ajunge putere.
Chiar am citit undeva în noul testament, ca trebuie sa ne rugăm unul pentru altul. Pe toate le-a prevazut bunul Dumnezeu.
Dar poate eu aşa interpretez, poate acolo se are in vedere altceva.
În orice caz, stiu că regale David se ruga şi culcat cu faţa la perete si Dumnezeu îl auzea, deacea in asa cazuri, când ma macină, dar nu ma pot ridica la rugăciune citesc Psalmii.
Am gasit astazi ceva, care m-a atins, care era scris parcă exact pentru mine. Mi-a inmuiat inima si m-am simtit sub aripa ocrotitoare a lui Dumnezeu.

Scapa-mă de oameni, cu mâna ta,
Doamne, de oamenii lumii acesteia,
care îsi au puterea in lumea aceasta,
Si cărora le împli pântecele cu bunatăţile Tale.
Copiii lor sînt sătui
şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
Dar eu in nevinovaţia mea voi vedea Faţa Ta :
Cum ma voi trezi, ma voi sătura de chipul Tau.

Nu e prima data cand citesc acesti psalmi, astazi erau 16 si 17, dar versul acesta parca nu l-am observat nici odata.
E farmecul sfintelor scripturi.
In câte stări sufleteşti te afli, atâtea răspunsuri primeşti, atâtea înţelesuri găseşti.

Instanya suprema

Oh, viata mea. La bloc.
Astazi am fost la adunarea generala. Prima data decand traiesc aici.
Oh, mama mia, nu-mi inchipuiam asa ceva.
Acestea din comitet , tovarasele, daca maine le-ar da voie sa-i execute pe cei nemultumiti , am impresia ca nici una din ele n-ar sta mult pe ganduri.
Pe mine prima m-ar pune la zid, deoarece sunt cel mai mare restantier a blocului.
Nu-mi place sa platesc pausal apa, avand montate patru apometre nemtesti, de cea mai buna calitate, verificate.
Am si eu niste mofturi . Vreau sa platesc fix ce-i scris pe apometre, dar tovarasele nu vor.
Lor le place mai mult pausal.
Astazi insfarsit m-au amenintat cu judecata.
Stiu, ca si daca voi castiga, tot voi pierde.
Dar ce experienta!

Saline

Saptamana trecuta am fost in mina de sare Unirea din judetul Prahova .
Am coborat la 210 metri sub pamant cu un lift care nu mi s-a parut deloc sigur, deoarece se sdruncina si facea un zgomot amenintator.
Am iesit impreuna cu inca vreo 15 oameni intr-o imensa pestera cu o inaltime mai mare decat a unui bloc de zece etaje, cu peretii formati din straturi de sare, bine slefuiti, care formeaza un uzor de diferite nuante.
Oamenii s-au imprastiat in aceste imense incaperi, asa ca pana eu cascam ochii pe pereti, m-am pomenit singura.
Aerul proaspat si uscat cu mirosul specific de sare, ecoul din subteran, enormitatea minei imi provocau o usoara stare de ameteala.
Am avut pentru un moment senzatia ca visez.
Din aceasta stare de irealitate am iesit, cand am ajuns la spatiul amenajat pentru copii.
Zeci de copilasi aleargu cu bucurie de la o figura sculptata in sare la alta, lingandu-le pe toate, ca sa constate cu bucurue ca “si aceasta e sarata”.
La iesire o mamica isi intreba fetita daca i-a placut salina .
-Mi-a placut, zice, dar data viitoare mai bine e sa mergem la o zaharina.

Cand te gandesti ca pe vremuri in unele tari sarea era la pretul aurului.
Dumnezeu, in afara de celelalte bogatii, le-a dat romanilor si munti de sare.
O adevarata comoara sunt si minele de sare deschise pentru tratament.
In Estonia, din cauza climei umede si reci copilul meu capatase o severa bronsita , care ameninta sa treaca in astm.
In doar zece zile, petrecute la Sovata , cu cate trei ore pe zi in mina de sare mi-au vindecat fetita, pentru care pana atunci orice raceala, orice infectie respiratorie se transforma intr-un calvar.
O distractie de neuitat au fost lacurile sarate in care nu poti sa te scufunzi, apa te scoate mereu la suprafata.Uneori in modul cel mai haios. Daca nu esti atent te intoarce cu fundul in sus si cu capul in jos.
Cu toate ca Praidul e mult mai amenajat pentru turisti, pe mine mai mult m-a impresionat totusi mina Unirea. Am ramas cu senzatia de ceva ireal, fantastic.

Uscati menta si gutuie pana va permite ue

Am citit in lumea dupa Eufrosin despre gutuie.
E o bomba incarcata cu vitamine , saruri minerale , glucide si fibre.
Tocmai aveam una ratacita prin frigider .
Am mancat o bucatica, dar restul am taiat-o in felii subtiri, le-am pus pe o bucata de carton deasupra caloriferului.
Dimineata erau uscate. Am pus in ceai cateva felii. Bunatate.
Celelalte n-au mai ajuns in ceai, caci a descoperit fiica-mea ca sunt bune si asa.
Le-a papat pe toate si mai vroia.
La anul viitor voi usca cat mai multe.
Sa nu uit si de menta, poate la ultima ves…

ARCHIVE FOR

Sarea

Orice noutate din sfera alimentării de toate zilele îţi aduce câte o surpriză.
Dacă oricum ni se recomandă să ezităm excesul de sare şi chiar le pasă de sănatatea noastră ar putea adăuga să evităm consumul de sare iodată cu iod sintetic, care poate duce la incidenţa unor afecţiuni tiroidiene autoimune, precum si sarea fină, care e tratată cu E535, adică ferocianură de sodiu !
Spre deosebire de sarea gemă aceasta aproape nu conţine magneziu , un mineral esenţial pentru sănătatea sistemului cardiovascular.
Mai detailat puteţi citi pe http://rrodia.blogspot.com/2010/02/sarea- naturala -de-mina-sau-marina-ca.html

Ioan Ianolide-Soljenitin al Romaniei

Nu am intentia de a-i compara pe acesti autori, am vrut doar sa accentuez, ca scriitori de acest nivel in alte tari nu raman in umbra intr-atat, incat din mass-media n-am auzit de dansul nici odata in patru ani, decand traiesc in Romania.
Am dus o linie spre Soljenitin , deoarece au mult comun in biografie .
Si mai e ceva.
Soljenitin mi-a delimitat existenta pana la Ivan Denisovici si dupa. Nu mai puteam sa raman aceiasi, afland atatea adevaruri crude.
Acest lucru mi se mai intampla odata, acum, peste mai mult de douazeci de ani.
Citesc „Intoarcerea la Hristos de Ioan Ianolide”.
Despre cea mai neagra perioada din istoria tarii.
Despre martirii si eroii neamului romanesc, oameni in toata puterea cuvantului om.
Despre credinta si jertfa.
Aceasta carte ma va marca pe tot restul vietii, asa ca voi mai reveni la ea.
Grabiti-va sa cunoasteti adevaratele valori ale Romaniei.

Am gasit in blogul http://razvan-codrescu.blogspot.com/
„10 scrisori inedite ale lui Ioan Ianolide” si o miscatoare povestire despre pelerinajul autorului la casa parinteasca a lui Ioan Ianolide, care m-a facut sa plang in fata monitorului.

Pentru ca meritam

Eforturi si resurse uriase depun ca sa nu le scape nici o categorie de indivizi, neincadrata in goana dupa consum.
Au grija de igiena,frumusetea,sanatatea, odihna si relaxarea ta.
Nici cel mai mic-micut element, celula, orificiu sau perisor al tau nu are dreptul sa existe fara grija lor.
De la Carefura pan la Ireal ne poarta zilnic goana dupa promotii inedite si oferte fara de egal

IANUARIE, 2009

INTAMPLARI

 

Prevestire

duminică, mai 3rd, 2009

  Astazi nu ma grabesc.Duminica-zi sfanta. Voi merge pe jos la  Patriarhie . De acolo voi cobori in zona veche a orasului. Imi plac casele vechi. Cu toate ca multe sunt intentionat ruinate, pe cale de disparitie, dar au pastrat elemente minunate de architectura si duhul unor vremuri mai bune.
 Voi merge singura, repede. Imi place mersul pe jos.
 Asadar, pornesc spre Unirii.
 E bine. Soarele de dimineata e bland. Vantul jucaus imi arunca suvitele de par in fata.
  Bucurestiul e minunat primavara. Parca-i acoperit cu un voal in toate nuantele de roz si alb, dar pe jos peste tot covoare cu flori de toate culorile, asternute unde haotic, unde in forme geometrice .
  Ochii parca vor sa acumuleze cat mai mult din aceasta priveliste, caci cea,care o va schimba, nu va mai fi atat de incantatoare.
  Peste vreo zece minute de mers in temp rapid, simt cum se improspateaza fata, se lumineaza mintea, imi vin ganduri bune, incep sa iubesc toata lumea.
  Ma induioseaza si cersetorii, si pasarelele, care ciripesc, chiar ci cioara, care s-a asezat pe o creanga in fata mea si-mi vesteste ceva.
  Intru in vorba.
  -Ce vrei,draga, ce-mi croncanesti asa suparata? Nu vezi tu pe ce lume frumoasa traim? Trebuie sa ne bucuram…
  In timpul acesta simt, ca-mi aluneca piciorul pe ceva moale.
  Ma uit sub picioare.
  Da, ati ghicit.
  Inaintea mea se vede ca mai trecuse un visator. A calcat, si infuriat probabil, ca si mine si-a sters picioarele la vreo cinci metri in jur de trotuar.Asa ca era greu sa nu nimeresc, daca chiar nu vorbeam cu ciorile.
  Dar poate ma prevenea?
  Uite asa e cu prevestirile astea.Ce folos din ele, daca oricum nu poti evita incidentul?
  Gandurile mi s-au indreptat brusc in aspect filozofic. Materialist .

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | Edit | 1 Comment »

De ce fug copacii?

sâmbătă, ianuarie 31st, 2009

 In Parcul Carol m-a impresionat un loc, langa lacul cu o insula mica, unde-i facuta o casuta din lemn pentru gastele, care locuiesc acolo.
  Chiar langa lac, mergand pe aleea ,ce duce spre pod, cresc trei copaci absolut culcati pe pamant. Varfurile lor sunt jos, aproape dau pe alee. Intre ei creste un brad, care are ramuri doar din partea aleei. Toti copacii din preajma sunt inclinati in diferite directii, dar ai impresia,ca se indeparteaza de un anumit loc, daca n-ar avea radacini asa si se pare ca ar fugi deacolo .
 Vara, cand totul e plin de verdeata  ,probabil fenomenul nu e atat de vizibil ca iarna, cand acesti copaci goi sunt atat de expresivi in dorinta de a se indeparta de ceva .
 Ceva, ce stiu ei, dar noi nu.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | No Comments »

Cutitul de argint

sâmbătă, ianuarie 31st, 2009

 Din  Parcul Carol , unde ne plimbam astazi cu fiica mea, am hotarat sa intram in biserica, care se afla pe deal .
 Biserica e imprejmuita de un gard inalt , zidit, si nu vezi curtea bisericii, decat atunci, cand intri pe portita. Pe o tabla fixata pe zidul de la intrare e o inscriptie :
                 BISERICA CUTITUL DE ARGINT CU HRAMUL
                 SCHIMBAREA LA FATA A DOMNULUI.
 Aleea lunga , cu pavaj rosu trece printr-un cimitir nou, din 1989 ,cu cruci si pietre de mormant albe, masive ,din marmora, puse des, cu economie de spatiu,care incep chiar din poarta, si marginesc aleea pana aproape in usa bisericii. Nu se vedea in jur nici tipenie de om.Cand am ajuns la usa bisericii, am vrut sa deschid, dar fiica mi-a strigat:
  -Nu, nu intra, mamico!
  -De ce, Cristina?
  -Dar tu n-ai vazut ce e scris pe poarta? E cutitul de argint acolo, ia uita-te cate morminte sunt aici!
  -Tu ce crezi, ca sta cineva acolo cu cutitul si-i taie pe cei care intra ? am ris eu.
  Peisajul de fapt ma apasa si pe mine,fara sa constientizez. Vazand , ca biserica e inchisa si nimeni in jur, aleea pana la poarta mi s-a parut cam lunga. Iesind in strada, ne-am grabit sa ne indepartam cat mai repede.
 Abia la colt am observat, ca strada se numea Cutitul de Argint.
  -Uite, Cristi, vezi? Eu si uitasem, ca in Bucuresti multe biserici au numele strazii, incerc eu sa-i imprastii iluzia apasatoare.
 -Vreau sa mergem acasa, mamico.
  -Pe unde vrei sa mergem, ne intoarcem prin parc, sau pe Serban Voda?
  -Vreau pe unde e mai aproape de casa.
 De unde o fi venind aceasta denumire ciudata?

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 7 Comments »

Ma intreb

marți, ianuarie 27th, 2009

  Ma tot intreb si eu de cine o fi fost organizata defaimarea acestui legendar artist cu care se mandreste si pe care il iubeste orice roman?
  Am impresia, ca se face o statistica secreta ,care verifica gradul de rabdare al romanilor, sau nivelul pasivitatii lor.
  In ce priveste presiunile economice, noi taxe, scumpiri , etc., aici e simplu. Se stie precis , ca vor inghiti. Ca din senin apare pe toate canalele stirea, ca se asteapta…Se anunta tot senin, fara nici un comentariu , ca iata se…
  Nici o reactie.
  Atunci se…
  Acum vrea cineva sa stie cum e cu cele sfinte pentru romani.
  Vor accepta scoaterea icoanelor si religiei din scoli si introducerea educatiei sexuale?
  Vor accepta ponegrirea valorilor sacre, inlocuirea lor cu ceva?
  Cu ce?  Urmeaza sa aflam in curand, daca vom fi suficient de nepasatori.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 4 Comments »

Concert pe hol

sâmbătă, ianuarie 24th, 2009

 Minunat concert. Pacat ca pe hol. Dar copiii , chiar daca-s si foarte talentati, nu sunt pretentiosi . S-au inghesuit si ne-au dansat hora romaneasca, fecioresc oltenesc, moldoveneasca si alte dansuri . Leo si Ruxanda ne-au cantat in duet, cu acesti tineri sigur se va mandri in curand Romania.
Colectivul de profesori de la Palatul copiilor (nu vreau sa-l mai numesc National, ce fel de national pe hol) sunt adevarati profesionisti. Ar fi mare pacat destramarea lui.
 Poate nu e pe masura fiecaruia sa aprecieze iscusinta acestor talentati pedagogi , dar eu fiind cu copilul pe la palat am urmarit cum  profesoara de dansuri populare , Valentina Zarioiu, din niste boboci neandemanatici ,care nu stiu unde e stanga si unde -i dreapta in cativa ani cultiva niste adevarati dansatori .
 Profesorul de muzica Stelian Coman , inzestrat cu mare dar muzical si pedagogic, om de o rara finete sufleteasca, din acesti micuti , care nu stiu inca sa citeasca,face muzicieni.
 Ne-a informat, ca acum Palatul copiilor apartine primariei si sunt nevoiti sa inchirieze sala palatului, ca sa poata exista cumva.
Dau concerte pe hol, ca sa poata cumpara opincute la copii.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 6 Comments »

Concert la Palatul copiilor

vineri, ianuarie 23rd, 2009

          ANSAMBLUL ROMANASUL PREZINTA SPECTACOLUL
           150 DE ANI DE LA unirea principatelor romane
                 SAMBATA 24 IANUARIE 2009
                      ORA  11.00
          HOLUL PALATULUI NATIONAL AL COPIILOR
INVITATI : NELU ALUNGULESEI
 
               ORCHESTRA POPULARA  LUCIAN GOIANA
 
REALIZATORI : VALENTINA ZARIOIU, NICOLAE ZARIOIU
 
                                           STELIAN COMAN

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 2 Comments »

“Ne straduim sa nu le lipseasca nimic…” – De ce?

luni, martie 10th, 2008

   Una din cele mai pronuntate deosebiri de alte popoare la romani e atitudinea fata de copii. Sunt foarte prietenosi si atenti cu copiii . La inceput nu ma puteam obisnui cu faptul, ca copilului meu i se acorda atat de multa atentie , daca-mi zicea in metrou ca-i este foame, neaparat cineva o servea cu ceva.Orice problema exprimata in public gaseste compatimire, incurajare, propuneri de ajutor.Rominii nu scapa nici o ocazie sa spuna o vorba buna la un copil.

  Copiii sunt bine educati, amabili, inteligenti in majoritate. Este evident, ca educatiei copiilor in familiile romanesti se acorda multa atentie.
 Amabilitatea, politetea, e o deosebire avantajoasa a romanilor.
 Alt aspect caracteristic mai mult romanilor : ” Ne straduim sa nu le lipseasca nimc copiilor nostri”, sau „Cel putin ei vor avea cea ce ne-a lipsit noua”.
 Mai ales e ciudat sa auzi , ca pentru acest „sa nu le lipseasca nimic copiilor ” , parintii pleaca in strainatate lasandu-i pe copii , care se sinucid de dorul parintilor.
 Aici eu nu prea inteleg de ce e atat de important sa nu le lipseasca nimic.In copilarie am avut doar strict necesarul, asa considerau ca e bine parintii mei . Modelul acesta nu a fost inventat de ei .Am citit ca multi oameni de calitate au fost educati asa .    Poate e de vina mass media romana , care promoveaza intr-o tara atat de saraca un stil de viata neadecvat . Mi se pare jenant sa-ti expui bogatia intr-o tara , unde o buna parte a populatiei sta cu mina intinsa la colturi de strada.Dar despre aceasta cu alta ocazie.
  N-am sps nimic despre copiii talentati in Romania .Dar si aceasta e o tema aparte.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | No Comments »

Citeste mai mult: 2008 martie | emillia

Manele pentru clasa a patra.

marți, aprilie 7th, 2009

  Cu succes au fost repartizate intre clasele a treia manuale auxiliare(dar in mod obligatoriu) pentru clasa a patra.
  Gheorghe Manea si cu Iulia Manea se bucura de un succes nemaipomenit in scoala noastra.
  Nici nu e de mirare. Va dau un exemplu, la intamplare din cartea de matematica, cl.IV.
Valentin, Maria, Ruxandra si Mimi au jucat la loto si au castigat un premiu important.Fiind intrebati cine a ghicit numerele castigatoare , fiecare a raspuns:
Valentin : Eu nu le-am ghicit.
Maria : Ruxandra le-a ghicit.
Ruxandra : Valentin a ales numerele.
Mimi : Maria nu le-a ghicit.
Afla cine a ghicit numerele, stiind, ca trei dintre ei spun adevarul si numai unul se lauda.
 Eu stiu cine a castigat! Au castigat manelele!
 Fiind aprobate ca manuale nu stiu cand si de cine, afacerea merge ca pe roate.  Si nu ma indoiesc, ca aduce bani buni . Cum si li se cuvine unor manele in Romania.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | Edit | 2 Comments »

Vizitatori anulati

miercuri, aprilie 1st, 2009

 Inteleg cum creste numarul vizitatorilor, dar nici de cum nu pot intelege cum scade.
Adica, incepi sa postezi ceva, observi numarul de vizitatori , sa zicem 25000, peste o ora ai 24000.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | Edit | 4 Comments »

Citeste mai mult: 2009 aprilie | emillia

ARCHIVE FOR MAI, 2009

 

Bloc cu africani

sâmbătă, februarie 7th, 2009

  Afara +17, in apartament +35. Insuportabil. Vara speram sa ma mai racoresc la iarna. Dar nu voi reusi probabil.
 Bucurestenii mai usor uita calvarul verii trecute, decat frigul , care l-au suportat 20 de ani in urma.
 -Nimeni nu se plange, mi-a spus administratorul blocului, sunteti unica. Si temperatura in sistemul de incalzire nu e mai mare de 45 de grade.
 45 !!!
 -Dar e + 17 afara, de ce sa incalzim strada ? N-ati auzit de incalzirea globala?
 Nu , nu-i pasa.
-Dar pisca la buzunar totusi. Iata e si criza economica…
-E-e, lasati doamna cu astea!
-Dar nu e bine pentru sanatatea Dumneavoastra, nu ma las eu.
-Dumneata esti venita de la Nord, nu ne putem potrivi unei persoane.
-Sunt eu mai de la Nord, dar n-am observat sa fie locuit acest bloc de africani …
 Am iesit special si m-am uitat din strada, toate geamurile deschise. Nu e vorba deci, ca s-ar simti bine la asa temperaturi, pur si simplu sunt nepasatori.
 Sau administratorul are intelegere personala cu RADETul?

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 2 Comments »

Paradox romanesc

sâmbătă, februarie 7th, 2009

  Acest Serghei Gorbunov , daca ar avea cetatenie romana , s-ar  putea pensiona cu asa diagnostic . Ar putea beneficia de pensie si continua liber activitatea sa de baza, adica  sportiva .
  Va pare absurda ideea?
  Mie nu-mi pare. Odata ce ciubucul pana la urma hotaraste cine lucreaza, sine se pensioneaza, cine sta in libertate si cine dupa gratii, atunci totul depinde doar de marimea acestuia.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | No Comments »

Iarna in chiloti

vineri, februarie 6th, 2009

Iarna aceasta ne intorceam din vacanta prin Bacau. La o intersectie apare in fata noastra un panou gigant , care acoperea fatada unei constructii . Pe panou o femeie nu prea tanara numai in  chiloti rosii. Era o zi din cele mai geroase din aceasta iarna.
 – Mama, de ce doamna aceasta-i goala? ma intreaba fiica.
 -Probabil face reclama la chiloti, nu gasesc ceva mai logic sa-i raspund, deoarece mi se face frig uitandu-ma la ea.
 -Dar puteau macar s-o acopere cu ceva, zice cu mila fiica-mea.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 1 Comment »

Pentru ca meritam

Eforturi si resurse uriase depun ca sa nu le scape nici o categorie de indivizi, neincadrata in goana dupa consum.
Au grija de igiena,frumusetea,sanatatea, odihna si relaxarea ta.
Nici cel mai mic-micut element, celula, orificiu sau perisor al tau nu are dreptul sa existe fara grija lor.
De la Carefura pan la Ireal ne poarta zilnic goana dupa promotii inedite si oferte fara de egal.

Criza la nivel de sector

Patru ani in urma sectorul 4 arata ca dupa revolutie.
De cand a venit criza, aspectul s-a schimbat radical.
Parcuri frumos amenajate, zone de odihna si de joaca pentru copii echipate la nivel european. Nu fara de un mic element national – cojile de seminte,care formeaza mici insulite cu colorit autohton.
Copiii, inghesuiti intre blocuri si masini, printre care se strecoara incovoiati sub greutatea ghiozdanelor pline de manuale, au invadat cu bucurie aceste parculete si se bucura de ele din plin.
Ma bucur si eu.
Dar m-as bucura si mai mult, daca politistii comunitari , in loc sa vaneze batranii ce vand o mana de leustean pe sub blocuri, ar aplica niste amenzi celor ce fac mizerie .
Poate in scurt timp cu ajutorul amatorilor de seminte am iesi din criza.

Cea mai draguta taxa

Eu sunt incantata de toate taxele in Romania.Cam de o suta am auzit in premiera doar cand m-am mutat cu traiul aici.Plateam ceva taxe si in Estonia, dar le numarai pe degetele de la mana.
Toate bune, dar cea mai tare e taxa pentru biserica. Cine nu o achita, nu e servit.
Ia mai botezati-va, cununati-va si muriti voi cand achitati taxa.
Nu auzisem pana acum de asa ceva. Sper ca e o inventie locala, dar nu doar in una singura localitate . Mi-a confirmat si matusa de la Valcea, ca plateste asemenea taxa.
La biserica Caramidarii de Jos din Bucuresti nu mi-a cerut nimeni asemenea taxa.
Nici nu as fi de acord sa o platesc.
Taxele nu se incadreaza in perceperea mea de relatii spirituale.

Le place dar nu mai vin

Se întreabă toată lumea de ce nu vin turiştii în România.
Răspunsul pentru mine e clar.
În România totul e scump.
Au fost doi ani in urmă nişte prieteni ai noştri din Estonia să schieze.
Le-a placut. Dar nu au mai venit.
Anul trecut s-au dus în Austria , anul acesta în Cehia .
Ambii salariaţi cu venituri până la o mie de euro pe lună nu pot să-şi permită luxul de a se odihni aşa des în România.
Nici chiar de dragul nostru.
Eu îi înţeleg, deoarece chiar şi mulţi români nu îşi mai permit luxul să trăiască în ţara lor din cauza preţurilor neadecvate veniturilor.

Copiii amuzanti

Painea noastra

duminică, februarie 1st, 2009

 Primul lucru,care l-as face de m-as pomeni acum in Estonia, mi-as cumpara trei feluri de paine de secara,   ceai negru , fara de zmeura, afine si alte prostii, peste diferite feluri, sarat , afumat, dar din Baltica,  parizier de Saaremaa.
 Saar inseamna insula. La gradinita, dupa ce veneau copiii dupa sarbatori educatoarele ii intrebau unde au fost. Multi copilasi aveau bunici sau rude pe aceste insule. Si coriii raspundeau, care Kuresaare, care Saaremaa.Mezina ma intreba:
 -De ce mamico nu avem si noi saare? Toti copiii au insula, numai eu nu am…
  Da, si ce spuneam despre paine. Paine proaspata de secara cine n-a gustat, nici n-ai cum sa- i explici cum e. Nu sunt cuvinte, care sa -i poata descrie mirosul, gustul.
 Ii duc dorul mereu. La inceput nu intelegeam ce nu-mi ajunge. Mergeam prin piata, magazine, dar nu stieam ce e acel ceva , ce vreau si nu gasesc.
 Asa deci o voi taia felii, voi adulmeca cu lacomie .Ma voi imbata cu acest miros. Pe urma  voi unge cu unt cate o felie din fiecare. Pe maadise leib(paine de casa) voi pune doi kilud( pestisori  mici sarati cu mirodenii ), pe Tallinna leib, care e mai dulcie la gust voi pune parizierul putin afumat, iar Viru leib , cea mai neagra ,si usor acrisoara o voi manca prima, doar cu unt, ca sa simt mai bine gustul painei. Untul doar il va intensifica..
 Trapeza o voi incheia cu un ceai negru, tare, putin indulcit,si o bomboana cu martipan .
 Gata, savurez iluzoriu!

Share on Facebook

Tags: 

Calatorie la Pucheni.

marți, martie 31st, 2009

Mirosul primaverii i-a insuflat sotului meu dorinta sa ne duca undeva la iarba verde, dar ca sa combine placutul cu utilul, avand o afacere la Pucheni a  ales sa ne duca intai peacolo.
 Din parcare am iesit destul de repede, doar cu un mic incident, cand impingand masinile din randul din fata, ca sa ne facem loc sa iesim din randul din spate, si punand  mai multa forta, decat trebuia, am dat masina turcului de la macilarie peste masina unui nene, care vinde usturoi in fata blocului nostru.Noroc, ca nenea cu usturoi era la fata locului, a tisnit si turcul cu satarul din macelarie . Ca sa-i imblanzim, am deschis portofelul larg si ne-am achitat.
 Prin Baneasa am mers nu mai mult de doua ore, incalziti de soarele bland de primavara in compania placuta a altor amatori de natura. Fiica intre timp a adormit pe bancheta din spate.
  La benzinarie, pana sotul turna benzina, eu am intrat in magazin sa cumpar apa.
 Cand am iesit afara n-am mai gasit masina. Nu pricepeam nici intr-un fel ce s-ar fi putut intampla. Am analizat felurite variante. Sa fi uitat sotul ceva acasa. Sa-l fi rapit cineva si sa-l fi bagat cu tot cu masina in tirul cel mare, care tocmai iesea din parcare.
 Prima data in viata am inteles cat de util ar fi un telefon mobil, la care am renuntat de cativa ani.
 Cand disperarea mea a ajuns la maxim, a aparut si marido. Ma uitase la benzinarie.Grabit sa ma distreze cat mai repede, a rupt-o din loc, fara sa mai observe, ca lipseam. Norocul meu, ca termosul cu ceai, care pana a iesi il tineam langa picioare,si nefiind tinut de nimeni s-a rasturnat. Atunci si-a adus aminte ca trebuia sa-l tina cineva.
 La Pucheni am ajuns dupa amiaza. A mai durat ceva, pana si-a rezolvat sotul problemele.
 Fiica a zis, ca vrea sa ne intoarcem sa strangem floricele in padurea, care o vazuse inaintea Pucheniului. M-am agatat si eu de aceasta idee, deoarece mi se facuse intre timp dor de casa.
 Ne-am oprit la o margine de drum cu intentia sa intram in padure.
 Spre dezamagirea noastra, padurea era imprejmuita cu un gard din plasa de sarma.
Asa ca n-am putut intra. Am luat-o pe un drumusor, care ducea spre niste case. Pe marginea acestui drum cresteau flori. Fiica a inceput sa stranga branduse si viorele. Cresteau si o multime de plante,care se vand primavara la toate colturile, asa ca am rupt si niste stevie. Nu prea stiu ce se gateste din ea, dar m-am gandit,ca poate o sa-i placa hamsterului.
 Cand am ajuns mai aproape de case, am observat ca acestea erau dupa acelasi gard,dupa care era si padurea. Drumul era inchis de o poarta mare de fier. De dupa poarta a iesit unul vanjos si mustecios, imbracat intr-un fel de uniforma si ne-a spus, ca nu-i voie sa ne aflam aici.
 -De ce? ne-am mirat noi, doar suntem dupa poarta, n-am intrat pe proprietatea privata.
 -Nu-i voie.
 -Dar ce se afla aici? am devenit si noi mai curiosi.
 Nu ne-a raspuns, doar a zambit semnificativ sub musteata.
 N-avea rost sa mai cersim dreptul de a strange niste floricele de pe marginea drumului, asa ca spre marea nemultumire a fiicei, care nici de cum nu putea intelege ce poate sa-l deranjeze pe cel, ce are o padure atat de mare, daca ar strange si ea niste iarba pentru hamsterul sau de sub gardul lui.
I-am promis, ca venim acasa si o sa ne ducem la plimbare in Parcul Tineretului , unde e multa verdeata , liniste, pe lac plutesc lebede. Si principalul nu se ia nimeni de tine pentru niste viorele, care cresc si acolo cate vrei.
 Punctul culminant al distractiei a fost acasa, cand i-am propus sotului sa faca expertiza acestor plante, care ziceam ca-i stevie. A gustat, a zis,ca-i dulcie, dar pe urma a inceput sa scuipe si sa ne certe, ca l-am otravit. Peste cateva minute i se umflase limba, ca nu-i mai incapea in gura.
 Eu, care la inceput radeam si ma simteam satisfacuta pentru calatoriea la Pucheni, m-am sperieat dea binelea si vroiam sa chem ambulanta. Dar pana la urma totul s-a sfarsit cu bine,efectul a durat mai putin decat calatoria.
 Bine, ca nu-i dadusem si hamsterului aceasta „stevie”. Cu toate ca ar fi meritat si el vreo frunza pentru gaura ce mi-a facut-o in perdeaua, langa care lasase cineva cusca.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | Edit | No Comments »

Cosarul

marți, martie 3rd, 2009

 Am gasit astazi pe blogul Dedal un martisor mai deosebit, un cosar in plin echipament.

 Exact asa ii poti intalni pana in zilele de astazi in capitala Estoniei, in uniforma, palarie si cu acel instrrument in spate(nu-i stiu numirea).
 Orasul vechi , imprejmuit de un zid cu turnuri,are case din  sec.13 pana in inceputul sec.20. In multe din ele s-au pastrat sobele de incalzire cu lemne.
Asa ca si cosarii sunt solicitati. In afara de curatatul sobelor cosarii au o misiune mai spesiala in Estonia.
 Ei aduc noroc celor care-i intalnesc. E deajuns sa te tii de nasturele de alama  al cosarului si sa-ti spui dorinta, ca se indeplineste.
  Cosarii au o atitudine foarte serioasa fata de aceasta misiune si o indeplinesc cu toata responsabilitatea. N-am vazut nici odata sa fie grabiti si sa nu permita cuiva sa-i tina de nasturi pentru a-si indeplini dorinta.
 E frumos acest obicei, ca si tot ce tine de traditie, aduce putina liniste si bucurie omului zapacit si intoxicat de civilizatie.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | Edit | 2 Comments »

INVATAMANTUL IN ROMANIA

 

Ce afecteaza sanatatea elevului mai mult : programul supraincarcat, greutatea ghiozdanului, sau mizeria din scoala?

miercuri, martie 26th, 2008

 Nu cunosc bine sistemul de invatamint din Romania. In cei doi ani , cat merge la scoala copilul meu , am dovedit sa realizez doar, ca este foarte dur. Cum in clasa intai , asa si in a doua, greutatea ghiozdanului depaseste normele europene de doua, dar in unele zile si de trei ori. In scoala se comercializeaza diferite manuale alternative , care suntem obligati sa le cumparam . Am incercat sa ma opun, motivand, ca ghiozdanul e si asa foarte greu,  manualele au multe greseli, dar n-am avut nici o sustinere, nici din partea invatatoarei, nici a parintilor.
 Sunt curioasa sa stiu situatia din alte scoli. La matematica, de exemplu, noi in clasa1 am cumparat 7 carti( aici intra si 2 caiete tipizate) , la limba romina am cumparat 5(inclusiv si doua carti cu texte literare).    Acum in clasa a doua avem la matematica 5, la cunoasterea mediului 4. Nu e tot. Am mai fost obligati sa cumparam diferite carti pentru concursuri, care deja se petrecuse cu o luna in urma, diferite evaluari , teme pentru vacanta ,si altele. Cel mai curios este faptul, ca bietii copii lucreaza cu toate, chiar si in vacanta mare am avut de rezolvat teme dintr-o carte special editata pentru vacanta. Nu- mi venea sa cred. Dar am fost nevoita sa-mi muncesc copilul toata vara.
 Si inca o intrebare.Cum se face curatenie in alte scoli? La noi e foarte murdar. Doar se matura . Am vrut sa aflu daca se si spala vreo data, dar n-am primit un raspuns clar. Exista ceva norme, controleaza cineva curatenia din scoli sau nu?
  Nu stiu, cati dintre acesti copii vor deveni mari savanti, dar mie una imi este absolut clar : sanatosi din scoala vor iesi foarte putini. Putem noi spera, ca acesti putini sanatosi vor fi in stare sa tina tara pe umerii lor?

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 2 Comments »

Curios exercitiu pentru cl.III – poate-l rezolva cineva?

joi, octombrie 16th, 2008

Ma gandesc la un numar. Il maresc cu 4. Il maresc de 4 ori. Ii scad 2. Il maresc cu 16 si obtin 46. La ce numar m-am gindit?
Eu ma-am gandit 2 ore. Fara operatia de impartire , la care copiii inca nu au ajuns nu stiu s-o rezolv. Stie cineva ?
 Ma mai gandesc la ceva. Iulia, Ruxandra si Gheorghe Manea, autorii acestei carti de matematica isi castiga painea cum pot. Cei, ce au acceptat acest manual suplimentar, la fel . Ministerul de invatamant si ed. a tineretului , cu  ministrii lui e asa cum e. Ciubucul  e la putere peste tot. Pentru  unii invatatori e chiar convenabil sa lucreze cu asemenea manuale. La prima sedinta din acest an ni s-a spus, ca vom face meditatii . Am fost socata . Meditatii cu toata clasa la matematica si romana din cl.III. Cu ce se mai ocupa in timpul orelor? Dar toti parintii imediat au acceptat. Se tem probabil sa n-o supere pe doamna.Eu ma starui sa nu fiu contra chiar de fiecare data. Hotarasem , ca pur si simplu nu vom merge nici la o meditatie . Dar exercitiile de astazi ,( nu e unicul) m-au pus pe ganduri…

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 5 Comments »

In concluzie

vineri, noiembrie 21st, 2008

Problema , care o rezolvasem in varianta Simonei Genovia a fost acceptata la scoala, dar astazi s-a intors insfarsit acasa taticul, caruia in primul rand m-am plans de viata noastra scolara, i-m aratat problema cu pricina.
 Ne-a spus, ca n-am rezolvat-o corect, varianta lui Buddy era cea corecta totusi.
 Si in concluzie, la revoltarea mea cu expunerea atat de complicata m-a intrebat :
 -Stii care-i cea mai complicata operatie  ? Cea mai grea operatie e extirparea amigdalelor prin anus .

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 4 Comments »

Vreau sa-mi planga de mila toata lumea.

sâmbătă, noiembrie 15th, 2008

 Gherghe Manea isi bate joc de mine si de copilul meu!
 Va mai dau o problema din manualul de cl.III , pagina 54. Am respectat si semnele de punctuatie, propuse de autor, e important! Deci :
 La aeroportul international Timisoara aterizeaza pe timpul noptii 3 avioane de marfa , pana la amiaza , de 6 ori mai multe avioane de calatori, iar dupa amiaza  cu 6 avioane mai multe, decat numarul celor, care au aterizat inainte.
 Cate avioane aterizeaza intr-o zi?
 Stiind, ca 25 din acestea  decoleaza in aceeasi zi, cate raman la sol?
A rezolvat cineva?  Felicitari!
 Ma adresez celor cu copii de cl. I si a II. , aveti grija , daca veti accepta aceste manuale, o sa ma pomeniti ! Eu le dau pe blog doar pe cele mai strigatoare la cer, dar manualul acesta nu e altceva, decat o bataie de joc de copiii nostri.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 13 Comments »

Ceva pozitiv.

marți, noiembrie 11th, 2008

Profesorul Profesorul de muzica de la Palatul National al Copiilor Stelian Coman.
Anul acesta i-au adus o multime de pitici, de 5-6 ani , din care multi peste un an, doi vor canta  ” Ciata lui pitigoi  ” , ” Valsul lui Prichindel” , cei mai staruitori chiar si „Fur Elize”. Unii la pian, si la clape, altii la vioara.
 Am vazut si am invatat la multi profesori in viata, dar cu asemenea dar pedaogic din pacate n-am avut nici unul.
 Cu atata rabdare le pune la fiecare manutele mici pe instrument si incepand de la DO central in octombrie, deja la Craciun ii canta lui Mosului fiecare cate un mic canticel.
 Am invatat multe si eu de la dl. Stelian Coman.
 Primul lucru sa am rabdare. Al doilea sa am incredere in copilul meu, cu care in scoala generala aveam mari probleme si eram rau descurajata.
 Doar o singura data pe saptamana, cand veneam la muzica ,copilul meu era incurajat, uneori laudat .Cand era rau pregatita, ce se intampla des, zicea de fiecare data :
 -Zece minute, doar zece minute Cristinica canti, dar in fiecare zi . Bine?
 Si atat, nu l-am vazut enervat vreo data, sau rau dispus.Departe de asa ceva.
 Mie imi crapa rabdarea pana o astepam, cand vedeam, ca nu-si aminteste nimic, dar nici odata nu i-a adus aminte , decat cu blandete si pe ton de gluma, a zecea oara unul si acelasi lucru.
 Ce induiosator e , cand piticul se ridica in varfuri, ca sa-i soptesca domnului la ureche , pentru a-i raspunde la „ce nota-i asta?”, ca sa auda doar dansul, nu si mamica, care-l poate certa, daca greseste.
 E un om talentat , inzestrat si cu un dar pedagogic deosebit , norocosi sunt cei copii, care au avut si au parte de neobisnuita bunatate a acetui minunat Om si Pedagog.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 2 Comments »

 

CARTI BUNE

Cutremuratorul istoric al colinei Karyes

luni, iunie 9th, 2008

Cea mai emotionanta istorie , care am citit-o in viata mea. Mi-a ridicat sufletul pana la ceruri . Cartea „Karies. Colina sfintilor” e scrisa de un autor grec , Vasiliki Rellis dupa adevaratele misterioase si cutremuratoare evenimente , ce s-au petrecut intr-o localitate din Grecia, Karies. Localnicilor li se descoperea  in visuri , treptat istoria acestei coline sfinte.  Cu lux de amanunte li se desfasurau localnicilor in visuri evenimente , care se petrecuse aici cu cinci sute de ani in urma. Sapaturile, care s-au facut in jurul anilor 1960 au confirmat absolut totul. Au fost gasite sfintele moaste ale multor martiri , omorati cu salbaticie de   turci . In carte sunt si fotografii cu oamenii ,care au trait aceste incredibile evenimente, multi din ei si-au consacrat o buna parte din viata pentru indeplinirea voii lui Dumnezeu de a descoperi taina,care o ascundea acest loc spre intarirea credintei noastre.

Share on Facebook

Iarasi referitor la cartea lui Radu Cinamar

luni, octombrie 20th, 2008

Chiar daca aceasta carte ar fi pur si simplu o fantasmogorie,dar cu o pretentie bine argumentata de a fi adevar, care doar speculeaza dorinta noastra de a afla ceva nou, interzis , mai ales daca are legatura cu meleagurile tarii noastre, si scrisa cu adevarat talent, deoarece n-o poti lasa din mana pana n-o termini de citit ar fi normal sa fi avut o rezonanta mult mai mare in Romania, decat Codul lui Da Vinci de Dan Brown .
 Si aici e o enigma pentru mine.

Share on Facebook

Posted in Diverse | 28 Comments »

Referitor la “Viitor cu cap de mort”

sâmbătă, octombrie 18th, 2008

Rasfoind ieri prin bloguri am gasit recomandari ref. la Viitor cu cap de mort de Radu Cinamar. Mi-am adus aminte de impresia generala, care mi-a lasat-o aceasta carte. Nici n-as vrea sa fac o analiza, nu sunt specialist.
 Am fost bulversata. Se apela la multe evenimente, personaje reale, de care mai stiam si din alte surse. Si in acelasi timp evenimente fantasmagorice, dar bine argumentate, m-au dezorientat complet.
 Si mai ciudata impresie mi-a lasat cartea urmatoare, care o asteptam cu nerabdare, speram sa-mi clarific ceva. Dar am fost dezamagita. Chiar mi s-a parut, ca e scrisa de alt autor.  Ca o profanare a primei carti. Mai vazusem si a treia carte, dar n-am mai cumparat-o…

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | No Comments »

Ioan Ianolide-Soljenitin al Romaniei

Nu am intentia de a-i compara pe acesti autori, am vrut doar sa accentuez, ca scriitori de acest nivel in alte tari nu raman in umbra intr-atat, incat din mass-media n-am auzit de dansul nici odata in patru ani, decand traiesc in Romania.
Am dus o linie spre Soljenitin , deoarece au mult comun in biografie .
Si mai e ceva.
Soljenitin mi-a delimitat existenta pana la Ivan Denisovici si dupa. Nu mai puteam sa raman aceiasi, afland atatea adevaruri crude.
Acest lucru mi se mai intampla odata, acum, peste mai mult de douazeci de ani.
Citesc „Intoarcerea la Hristos de Ioan Ianolide”.
Despre cea mai neagra perioada din istoria tarii.
Despre martirii si eroii neamului romanesc, oameni in toata puterea cuvantului om.
Despre credinta si jertfa.
Aceasta carte ma va marca pe tot restul vietii, asa ca voi mai reveni la ea.
Grabiti-va sa cunoasteti adevaratele valori ale Romaniei.

Am gasit in blogul http://razvan-codrescu.blogspot.com/
„10 scrisori inedite ale lui Ioan Ianolide” si o miscatoare povestire despre pelerinajul autorului la casa parinteasca a lui Ioan Ianolide, care m-a facut sa plang in fata monitorului.

 

Credinta

marți, octombrie 28th, 2008

Am tot urmarit reportajele de la  Dealul Mitropoliei . Speram, ca vor fi mai putin pelerini in ultima zi si poate ma voi hotari si eu sa merg . Dar nu s-a intamplat.
 Duminica, de exemplu, am vorbit cu o femeie, cu fetita careia se juca fiica mea mai mica intr-un parculet de langa Dealul Mitropoliei. Mi-a spus, ca au venit din Brasov si stau de la ora cinci dimineata. Era ora trei si ea mi-a zis ,ca se mai plimba cu fetita, deoarece mai au de stat in rand vreo trei ore.
 -O sa rezistati? am intrebat-o.
 -Cum sa nu rezistam, mi-a raspuns senin. Dumnezeu m-a auzit prin rugaciunile sf. Spiridon, caci un an de zile in urma nu aveam nici casa, nici serviciu. Acum le am, si imi ramane doar sa multumesc pe bunul Dumnezeu si pe sfinti sa-i cinstesc.
 Nu incetez sa ma mir cati oameni de buna credinta traiesc in Romania.
O cunostinta de a mea a fost nu demult la Paris. La manastirea sf.Genevieve se afla si moastele acestei sfinte . Dar sunt puse in asa fel, ca n-ai chip sa te apropii. Si nimanui nici nu-i da in gand s-o faca…

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 8 Comments »

Lacrimi de bucurie

duminică, octombrie 26th, 2008

 Astazi m-am dus la dealul patriarhiei doar cu un singur gand, sa ma inchin cat e posibil de aproape sfintelor moaste si sa ma rog apostolului, fara marturisirea caruia pentru mine toata evanghelia, ramanea posibil, doar o poveste. Aceasta-i experienta mea personala : doar cand am ajuns la faptele apostolilor, odata cu trairea marturisirii despre ap.Pavel, credinta s-a cimentat bine in mine.
 De cortul cu moaste ma desparteau trei randuri de gard, cu politisti intre ele. Trei femei gravide si cu copii mici ii rugau sa le dea voie fara rand, dar nu aveau sanse. Nici nu vroiau sa le auda. Dar a venit o televiziune si una din femei, mai gravida decat altele s-a strecurat pe la spatele politistilor, si celelalte doua, mai putin gravide au urmat-o. Una din ele, care avea si un bebelus in brate m-a rugat sa-i tin putin copilul, care i l-am inmanat peste gardul improvizat. Aici m-a luminat si pe mine si am agatat-o de mana ei pe fiica mea, careia-i povestisem dimineata despre sf. apostol Pavel. Cand am vazut-o la sfintele moaste , mi-au dat lacrimi.
 In timp ce coboram de pe Dealul Mitropoliei m-a intrebat:
-Ce plangi mamico, te-ai amarat ca n-ai fost la sfinti?
-Nu, de bucurie plang.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 4 Comments »

parintele Cleopa

luni, martie 24th, 2008

” Omul duhovnicesc se desavarseste in veacul de acum pe masura puterii omenesti, iar fata de oceanul fara margini al desavarsirii lui Dumnezeu el este la inceput de desavarsire,fiindca niciodata nu poate cuprinde pe deplin nemarginirea desavarsirii. Iata pentru care si ap.Pavel zice ca desavarsirea noastra este in ceruri. (1Corint.13,10 ; Evrei 11,40 ; 12,23)”
 Ma intreb cum aflam aceasta masura , care e in puterile omenesti? Dar daca nu aplicam toate puterile, ci doar o parte, e si aceasta un inceput ?

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | No Comments »

sf.mc.Trifon

sâmbătă, martie 22nd, 2008

 Roaga-te sfantului mucenic Trifon si cu ajutorul lui vei fi cu serviciu .

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | No Comments »

Sf.mc. Trifon

duminică, februarie 1st, 2009

 Astazi e hram la biserica Caramidarii de Jos. Initial biserica avea doi ocrotitori , Sf. Mc.Dumitru si Sf.McGheorghe . Astazi, 1 februarie se sarbatoreste Sf. Mc.Trifon.
 In trecut in zona aceasta erau multe gradini, florarii. La rugamintea gradinarilor si florarilor biserica si-a mai luat un ocrotitor, pe Sf.Mc.Trifon, cinstIt indeosebi de agricultori , care-i cer ajutorul pentru a-si  pazi recolta de seceta, inghet, gandaci .
 Cu aghiasma, sfintita in ziua aceasta se stropesc gradinile. Se socoate, ca fiind de la tara , Sfantul Mucenic Trifon are mare compatimire fata de munca grea a taranilor.
 Dar in viata sa pamanteasca Sf. Mc. Trifon din satul Campsada, de mic avea darul de a tamadui boli si avea stapanire asupra diavolilor.
 In anul 295 in imparatia lui Gordian, diavolul intrase in fiica imparatului. Prin vointa lui Dumnezeu, diavolul striga, ca nimeni nu-l va putea izgoni, decat tanarul Trifon, ce si s-a intamplat.
 Dupa Gordian s-a  facut imparat Filip, un aprig prigonitor de crestini. Tanarului Trifon, care nu si-a tradat credinta, dupa multe torturi cumplite i-au taiat capul.
 Dar inaintea mortii sale, sfantul si-a cerut de la Dumnezeu sa-i ajute pe cei , ce-l vor pomeni si vor aduce daruri in numele lui.
 Astazi  biserica Caramidarii de Jos era plina de oameni, mesele pline cu daruri. Lumea stie, cat de puternica e rugaciunea acestui mare, sfant mucenic in fata Domnului.
 Sfinte Mucenice Trifon, roagate lui Dumnezeu pentru noi!

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 1 Comment »

Citeste mai mult: 2009 februarie | emillia

ARCHIVE FOR MARTIE, 2009

 

Pentru child de la emillia traducere

sâmbătă, ianuarie 17th, 2009

Am gasit aceasta scrisoare in lucrarile unui filosof si invatat rus Pavel Florenschii.
  Din „Scrisorile sf. Dionisie Ariopagitul catre Apostolul Pavel”.
„Marturisesc in faţa lui Dumnezeu, o slavite invaţator si calauzitor al nostru, ca îmi părea de necrezut sa mai existe creatură atît de îmbelsugat împlinita cu putere Dumnezeiasca si minunat har , înafara de Însusi Preaînaltul Dumnezeu.Dar eu am vazut nu numai cu ochii sufletesti, dar si cu ochii trupesti aceea, ce nici un cuget omenesc nu e capabil sa inteleaga. Da!Da! Eu am vazut cu ochii mei pe acea cu chip Dumnezeiesc si mai presus decît toate duhurile ceresti, Preasfintita Maică a lui Hristos Iisus al nostru. Eu m-am invrednicit de aceasta deosebita bunatate a Domnului prin binecuvîntarea mai marelui din Apostoli si prin nemărturisita  bunatate si mila  Însăsi Preacuratei Fecioare. Încă si încă mărturisesc in fata atotputerniciei  lui Dumnezeu si in fata preaslavitei desăvîrsiri  a Fecioarei, Maicii Lui, ca atunci cînd  Ioann, mai marele apostol si mai inalt profet , luminos in viaţa sa de pe pămînt, ca soarele pe cer, m-a adus in faţa chipului Dumnezeiesc si Preaslavit al Fecioarei, pe mine m-a luminat nu numai dinafara, dar si dinăuntru o lumină dumnezeiască atît de măreata, fără seamă si în jur s-au revărsat aromate si miros atît de minunat, că nici trupul meu neputincios, nici chiar duhul  meu nu puteau suporta aceste atît de miraculoase elemente ale fericirii desăvîrsite. S-a istovit inima mea, s-a istovit duhul meu în mine de slava si dumnezeiescul Ei har. Mă mărturisesc cu Însusi Dumnezeu, nascut din pîntecele Ei fecioresc, că dacă n-ar fi fost dumnezeiestile tale îndrumari si legi atît de proaspete in memoria mea de curînd luminată(de neofit ), apoi eu as fi considerat  pe Ea de Dumnezeu, si as fi divinizat-o cu închinăciune, care i se cuvine unul Adevaratului Dumnezeu. Omul nu poate atinge fericire, cinste si slavă mai desăvîrsită decît acea fericire de care am fost onorat, vazănd pe Preasfînta. Am fost atunci absolut fericit! mulţumesc Celui de sus , Milostivului Dumnezeu, Dumnezeiestei Fecioare si Preaslăvitului Apostol Ioann, si ţie înaltului conducător al Bisericii pentru aceea , ca mi-ai oferit mie cea mai mare binefacere „.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | 4 Comments »

Maini de inger

duminică, martie 1st, 2009

 Cateva duminici la rand observ o femeie obeza, infofolita , care vine la inceputul liturghiei, se lasa imediat jos la podea sub icoana sf.mc.Haralambie, care e cea mai aproape de usa . Sub povara obezitatii sale nici n-ar putea sta in picioare.I-am adus odata un scaun, dar a refuzat sa se aseze pe el.
 A venit si astazi,ca de obicei aproape de inceputul liturghiei, nu prea ingrijita, cu toate ca nu e batrana, cu o multime de straie pe ia. S-a lasat cu greu jos si a inceput sa-si scoata numeroasele haine.
 Toti s-au obisnuit cu aseasta procedura, nimeni nu reactioneaza.
 Deodata observ, ca s-a apropiat cineva , a ajutat-o sa se dezbrace, i-a aranjat frumusel hainele si i le-a pus alaturi. Pe urma a mangaiat-o cu blandete pe cap, pe umeri.
 Stateam in spate si putin in dreapta lor. Nu vedeam fata persoanei, dar mi-au atras atentia mainile. Erau de o forma perfecta , cu degete lungi, subtiri si foarte fine.
 Am simtit parca pe umerii mei acea atingere plina de compatimire. Mi-au trecut fiori prin tot corpul, mi s-au umezit ochii .
 Vroiam sa-i vad si fata, dar a inceput liturghiea, am inceput sa ma rog pentru ale mele.
 Cand mi-am adus aminte – nu mai era acolo. M-am uitat prin biserica, dar nu marcasem nici un indiciu in afara de mainile blande de inger, care-ti dadeau senzatia ca vrei sa fii si tu mangaiat de ele.
 Dupa slujba au sarit mai multe din femeile din spatele meu si au inceput s-o ajute pe femeia obeza sa se ridice si sa se imbrace, ceea ce nu faceau alta data.
 Inseamna ca au observat si ele…
 Mi-am pus si eu prima data intrebarea cum se descurca aceasta bieata femeie sub povara acestei mari greutati, probabil provocate de vreo boala.
 Aceste maini au induiosatat mai multe inimi cu o simpla atingere. Doar ca venea de la o inima mai sensibila.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | Edit | 4 Comments »

Citeste mai mult: 2009 martie | emillia

ARCHIVE FOR APRILIE, 2009

Osana

duminică, aprilie 12th, 2009

   Toata lumea il binecuvanta, ii cantau „Osana, Fiul lui David!Binecuvantat este Cel ce vine in numele Domnului!”
   Dar El era trist. Cum  e sa stii, ca astazi iti arunca flori sub picioare si iti astern haina scoasa de pe umeri , ca s-o pastreze apoi cu sfintenie, ca insusi Iisus a sfintit-o ,calcand pe ea, dar peste cateva zile vei fi tradat si rastignit de ei?

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | Edit | 4 Comments »

Blasfemie pedepsita

vineri, aprilie 10th, 2009

 Stefan cel Mare nu-i vrea pe comunisti.
 Sigur nu-l vor nici moldovenii. Numai ca majoritatea moldovenilor sunt plecati din tara si parerea lor nu intereseaza pe nimeni. Vor doar banii acestora, castigati cu greu pe meleaguri straine.
 In tara lui Stefan cel Mare voteza strainii si batranii manipulati de autoritatile locale.
 Dar si acesti bieti, necajiti batrani nu pot fi acuzati . Au si ei teoria lor, comunistii sunt mustele cele satule. Insecte ingrasate din sangele lor.Daca-i alungi – vin cele flamande.
 Din pacate nici nu au din cine sa aleaga, neavand acces la alte surse de informatie,decat cele comuniste.
 Daca ar candida regele Mihai , garantat ar castiga alegerile. E unicul de care-si mai amintesc cei ce au ramas, ceva bun.
 Noi, cei de departe ce putem face?
 Putem sa ne rugam fierbinte sfantului Stefan cel Mare si bunului Dumnezeu sa ne ajute. Si sa faca nu ce vrem noi, dar ceea ce e bine pentru tara noastra.
Doamne ajuta.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | Edit | 1 Comment »

Crezul

luni, iunie 8th, 2009

 Sunt lucruri, care trebuie sa fie marturisite. Cum marturisim credinta in biserica.Daca ne este rusine sa marturisim credinta in Mantuitorul Iisus, atunci se va rusina si el de noi la judecata.Ne convine, sau nu, asa-i legea.

Nu-i vorba, se poate intampla, ca marturisesti cu glas tare in biserica, dar iti inghiti limba dintr-un motiv sau altul in societate.E milostiv Dumnezeu. Ne caim, si ne iarta.

La fel e si cu iubirea.

De ce vrem sa ne fie marturisita chiar atunci, cand toate faptele vorbesc de iubire?

Cam
la fel e si cu iubirea de patrie.

Daca-ti e rusine de tara ta, cum vei marturisi iubirea?

Mie-mi impune respect curajul celor, care-si marturisesc iubirea si credinta in vremuri,cand acestea nu se mai poarta.

Share on Facebook

Trimis al lui Dumnezeu

Putea să se nască oriunde, dar pentru rugaciunile martirilor Brâncoveni, Dumnezeu a trimis pe acest mare sfânt (necanonizat) – românilor.
“…şi pentru a noastră mântuire s-a făcut Om, şi omeneşte a mers şi merge înaintea noastră, Însuşi făcându-Se cărare de la om la Dumnezeu… El umblă nevăzut de oamenii cu ochi de lut, căutând mereu pe fraţii Săi, pândind şi alergând după fiecare ins, şi neavând odihnă până nu-i află pe toţi, ca să-i adune Acasă. Şi aceasta o face mereu, în fiecare veac de oameni, până la sfârşitul lumii. Aceasta nu o pot tăcea.”
Cutremurător mesaj, plin de iubire, durere, înţelepciune şi poezie.
E un citat din „Fericirea de a cunoaşte calea”, prima carte, care am citit-o la mutarea mea in România.
Am ales-o din mii de cărţi şi sute de autori români, necunoscuţi mie atunci în majoritate.
În cele doua mii de ani ai crestinismului au mai fost sfinti, care şi-au ştiut destinaţia lor pe pământ de la bun început al vieţii şi care nu s-au abătut niciodată de la calea cea bună. Aceştia se numesc trimişii lui Dumnezeu.
De un asemenea trimis, a avut parte şi România. Si ce este foarte important, a fost trimis în zilele noastre. Ştia bine bolile şi ispitele zilelor noastre şi zilelor care urmau să vină…
Interesante şi pline de amănunte sunt şi amintirile celor care l-au cunoscut pe părinte.
Una din cărţile cu amintiri, ”Mărturii din ţara Făgăraşului, despre părintele Arsenie Boca ” o citesc chiar acum.
Sfaturi duhovniceşti, îndrumări pentru tineret, spre reabilitarea vieţii noastre familiare.
Multe sfaturi medicale, deoarece parintele făcuse şi facultatea de medicină, dar şi în raport cu viaţa spirituală, neglijarea căreia de multe ori duce la suferinţe trupeşti.
Uimitoare, nenumărate mărturii, cum părintele citea găndurile celor ce veneau la dânsul, şi a celor care fiind departe şi cerăndu-i ajutorul prin rugăciune, erau auziţi şi ajutaţi. Despre minunate vindecări de boli incurabile şi multe alte minuni mărturisesc cei ce l-au cunoscut. Nu anonimi, ci oameni cu nume şi adrese.
(va urma)

Tags: 
Posted in Diverse | Edit | 1 Comment »

Copii sacrificati.

miercuri, martie 18th, 2009

In civilizatiile disparute gasesc des arheologii copii sacrificati.
Probabil e ultimul stadiu al perversiunii, care nu-l mai suporta Dumnezeu pe fata pamantului.
Copii vanduti pentru prelevare de organe, pentru prostitutie , cersit, pentru orice.
Incest .
Copii avortati din care extrag elixirul cel mai scump pentru preparate cosmetice .
Vor pricepe oare peste cateva mii de ani arheologii,ca in aceste fascinante flaconase oamenii din epoca calculatoarelor pastrau elixire de infrumusetare , preparate din prunci?

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diverse | Edit | No Comments »

Prostia-e pacat?

Fiecare cu darul lui.
A iubi – e virtutea cea de frunte , esenţială.
Mie îmi este tot mai greu să iubesc oamenii. Mi-am pierdut darul. Poate nu l-am avut…
Dar vreau, vreau să-l am.
Caut prin cărti despre iubirea de oameni.
Scrie că trebuie să urăşti păcatul din om, dar pe el să-l iubeşti.
Complicat.
Dar prostia? Prostia – cum s-o iubeşti?

Trimisa in Rai

Fetita plangea, vroia sa traiasca. Alaturi de mama si tatal sau.
Dar ei isi doreau una perfect sanatoasa.
Pe aceasta au intors-o inapoi.
Au trimis-o in Rai .
Cu binecuvantarea unui preot .
Iata ca se gasesc si preoti autorizati sa decida pe cine si cand.
Doar un doctor nu vroia sa o trimita in Rai pe micuta.
Din rautate bineinteles. <a href=”http://www.acasa.ro/era&#8221; title=”era”>Era</a> de alta credinta.
Dar n-a reusit. Sa-i fie rusine!

Tristeţe luminoasă

luni, februarie 22nd, 2010

După ce un an întreg întri în biserica plină de lumină si oameni, în prima zi a postului mare toate se schimbă.
Te simţi în altă lume cum numai închizi după tine uşa bisericii, unde totul e îmbrăcat în negru, iar lumina vine doar de la candele si de la lumânările aprinse unde si unde.
Oameni foarte puţini. Zi de lucru.
Mă străduiesc totuşi în fiecare an să apuc măcar o slujbă din prima săptămâna, când se citeşte rugăciunea Sfântului Efrem Sirul şi Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul.
Corul cântă foarte încet pe tonuri triste şi tânguitoare.
Toată atmosfera din biserică sporeşte la trezirea conştiinţei, căci numai conştiinţa e cea care îti mai aduce aminte de provenienţa ta dumnezeiască, şi că prins în diferite plăceri pământeşti ţi-ai uitat destinaţia.
Cu cât mai adâncă e pocăinţa, cu atât mai jos vrei să-ţi pleci capul in faţa atotiertătoarei bunătăţi a Domnului nostru Iisus Hristos, care mereu te aşteaptă, mereu te îndreaptă, dar tu, ca oaia cea rătăcită, fiind şi foarte deşteaptă, te împotriveşti să mergi pe calea cea bună, abătându-te prin spini şi ciulini.
Te laşi în genunchi, si cu ajutorul acestor puternice rugăciuni de pocăinţă, simţi cum ţi se înmoaie inima împietrită, cum iese din ea invrăjbirea, făcând loc în suflet păcii si împăcării.
Cu cât mai jos eşti aplecat în pocăinţă, cu atât sufletul eliberat de povară se ridicâ mai sus, luminându-ţi mintea si inima.
Până şi ochii văd altfel prin această lumină.
Din păcate rar reuşeşti să păstrezi această stare sufletească. Deseori cum numai ieşi din biserică,e şi furată.
Dar rămâne amintirea şi dorul de a mai retrăi această tristeţe luminoasă, această stare unică, coborâtă din ceruri.

Share on Facebook

Posted in tristeţe luminoasă | Edit | No Comments »

 

Crizanteme

vineri, octombrie 30th, 2009

Batrani umili pe trotuare

Vand al toamnei ultim soare.

-Crizanteme, poftiti, doamna,
Regina florilor de toamna.

Priviti, alb imaculat

Pentru-n suflet ne-ntinat.

Sau din mov acest buchet

Pentru unul intelept.

Si oricare,
Daruiti-l dupa cearta,
Ca aduce impacare.

Nu ratez, din fiecare,

Imi iau cate o culoare.

Toate le voi darui.

Care-cui, voi potrivi.
Doar cea galben-aurie

Mi-oi lasa-o numai mie.

Cu mirosul ei discret,

Cate-o nota sa-mi strecoare

De tristete si regret.

Si sa-mi scoata din uitare

Amintiri dulci si amare.
Din viata ce-a trecut

Cu mult bine nefacut.

Share on Facebook

Tags: 
Posted in Diversepoezie | Edit | 3 Comments »

Maria si piticul

De când se ţine minte, Maria îşi dorea o căsuţă mică la o margine de pădure, pe malul unui râu, cu floricele, păsărele şi toate astea, care şi le închipuie un get-beget bucureştean, despre viaţa de la ţară.
Dacă-şi închipuia viaţa de acolo, apoi era ceva foarte frumos, ca în povestea lui Disney despre Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici. O căsuţă îngrijită , în mijlocul pădurii,o cărăruşă ce coboară printre copaci şi floricele spre malul unui râu limpede şi liniştit.
Asta însă nu înseamnă că Maria e o fire romantica, cu capul în nori. Mai degrabă romantică, dar cu capul pe umeri. Se pricepe la orice lucru femeiesc, dar totodată are şi ceva băieţesc în caracter, e isteaţă, si chiar curajoasă, nu evită, dacă-i cazul să sară în ajutor, să ia apărarea cuiva. Să intervină din spirit civic în situaţii, când mulţi alţi oameni preferă să-şi caute de treabă.
Cu toate acestea avea deci Maria in adâncul inimii acest vis, cu care-şi alimenta latura romantica a firei sale.
Cine ştie, poate chiar acest vis a atras unele evenimente mai puţin obişnuite, care aveau să se petreacă in viata ei.
Totul a început cu o întămplare foarte ciudată într-un ajun de an nou, cu mulţi ani în urmă, când fiind încă tineri casatoriţi, trăiau împreună cu soţul său si cu primul lor copilaş într-un mic apartament, la etajul patru a unui bloc din Bucureşti.
Masa de revelion era gata, oaspeţii aşezati în jurul mesei, când a sunat cineva la uşă.
Maria s-a grăbit să deschidă.
Era un pitic. I-a cerut ceva de mâncare. Maria l-a invitat la masă, unde soţul ei deschidea deja şampania pentru întâlnirea noului an.
Când oaspetele s-a aşezat pe scaun, masa-i venea fix in dreptul nasului. Atunci Maria i-a adus repede o pernuţa, dar era oricum prea jos, i-a mai adus câteva, l-a aşezat si a avut grijă de dansul, ca sa guste din toate bucatele de pe masa, până s-a săturat.
Ceilalţi meseni erau mai rezervaţi, nu l-au tratat nici într-un fel, uluiţi de acestă situaţie neaşteptată.
Piticul nu i-a stingherit prea mult, după ce a mâncat le-a urat gazdelor un an bun şi a plecat.
Acel an Maria nu-l va uita nici odată. Toate afacerile mergeau bine cum la soţul ei, aşa şi la dânsa, banii curgeau în casă din belşug. In acel an au reuşit sa-şi pună o baza bună pentru viitor. Şi-au luat un apartament mare, maşina, mobila şi tot ce-şi puteau dori.
*
Peste mulţi ani, când lucrurile nu mai mergeau aşa de bine, aducându-şi aminte de acest episod, soţul ei zicea în fiecare ajun de an nou :
-De ce n-ar mai întra piticul acela pe la noi şi anul acesta?
Piticul n-a mai întrat.
În schimb a îndesit-o cu vizitele fiul vecinilor, care crescuse împreună cu copiii lor şi acum fiind matur, şi-a adus el aminte de visul pastoral a lui tanti Meri, cum îi zicea de când era mic.
Întâi i-a plantat ideea, că se vinde un teren bun, chiar după centura Bucureştiului.

Apoi, altă dată, când i-a gasit împreună cu parinţii săi a început cu forţa de convingere a unui tânăr avocat sa-şi înduplece parinţii săi şi pe tanti Meri cu nea Costică să-şi vândă apartamentele şi să-şi construiască câte o casă frumoasă in apropiere de Bucureşti, cu teren mare. Le-a descris toate avantajele acestui teren, faţă de altele, cum ar fi electricitatea, conducta de gaze şi mijloace de transport în apropiere.
El, fiind avocat, se oferea sa le pregatească toate documentele, lor le-ar fi rămas doar să semneze actele.
Altă dată a venit cu un arhitect, bunul său prieten, care le-a pus la dispoziţie diferite proiecte virtuale : case amenajate, cu livinguri mari, cu geamuri pe tot peretele, care dădeau intr-un mic paradis, o terasă, inundată in verdeată si flori.

Dacă avocatul si arhitectul observau vreo notă de îndoială pe faţa Mariei, sau a soţului ei, atunci repede schimbau proiectul, scoteau altul, cu piscină şi living oval, cu deschidere spre bucătarie şi şimeneu, sau pe două niveluri.

Oferte una mai avantajoasa decât altă, toate de vis, ca in seriale braziliene.

La un moment dat Maria, buimăcită de atâta atenţie, a început să creadă, că ea dăduse deja acordul, si aceşti specialişti eminenţi îşi pierd timpul cu mofturile ei.

N-avea de unde să ştie, că era mânată într-o cursă bine pregâtitâ cu ajutorul celei mai performante tehnici de manipulare.
Neispitiţi in aşa feluri de combinaţii, au căzut in capcana bine pregătita şi semnarea actelor s-a produs ca ceva natural şi consimţit.
Cei doi copii ai lor trăiau deja separat. Crescuţi şi ei intr-un mediu prietenos, n-au vazut nimic rău in această afacere, mai ales, că proiectul casei duplet le picase şi lor la inimă.
Primăvara, cu ajutorul prietenilor, apartamentul a fost vândut, au închiriat pâna în toamnă o locuinţă, unde s-au şi mutat cu toate lucrurile, pe care nici nu le despachetau, n-avea rost până în toamnă să despacheteze totul, le-au scos doar pe cele mai necesare.
Au cumpărat cu ajutorul avocatului terenul, pe care urma sa-l împartă cu parinţii lui.
Au dat bani arhitectului, care trebuia să facă toate calculele, proiectul, să angajeze meşteri şi până în toamna să le facă casa.
*
Toamna, când conform înţelegerii casa trebuia sa fi fost gata, nu erau ridicaţi nici măcar pereţii. Cu o jumătate din banii luaţi din vânzarea apartamentului de patru camere arhitectul a reuşit să le pună doar fundaţia casei.
Abia peste doi ani, aceşti doi bieţi păcăliţi au putut sa-şi aduca sub acoperiş lucrurile plimbate de la o ruda la alta.
Doar sub acoperiş. Nu mergea vorba de mai mult,decât pereţii fără geamuri si fără uşi,deoarece la etapa respectivă arhitectul reuşise deja sa le cheltuiască toti banii.
Când banii se terminaseră, el a pierdut tot interesul pentru acest proiect si a dispărut.
Avocatul a devenit brusc rece si foarte ocupat. Nici la telefoane nu mai raspundea.

Au fost nevoiţi să lucreze din greu, ca să-şi poată despărţi şi finisa măcar o camera, unde se incălzeau iarna de la o sobiţă improvizată provizoriu, ca să nu îngheţe si să-şi poată aduce sub acoperiş numeroasele lucruri, agonisite cu drag de o viaţă.
În tot acest timp Mariei nu-i venea sa creadă, că asa ceva se poate întampla. Nu acuza pe nimeni, nici vorbă nu aducea să dea pe cineva in judecata.
Fiind o fire curată, care n-a înşelat pe nimeni în viaţa sa, judeca despre oameni la nivelul inocenţei sale.
Soţul , la fel de naiv, tot nu putea sa creadă, că copilul, care de mic era primit in casa lor cu drag, ar fi putut sa-i păcăleasca in aşa hal.
Sigur, credeau ca au apărut ceva dificultăţi şi au tot aşteptat sa se rezolve.
De multe ori Mariei i se părea, ca nu va rezista, ca i se va rupe inima de durere şi supărare, când se uita la toate lucrurile sale, stricate de umezeala din casa, pe care nu avea unde le aranja. Căci in loc de un apartament mare, cu patru camere, cu toate condiţiile, s-a pomenit la cincizeci de ani în câmp, între nişte pereţi goi, netencuiţi, făra apă, fără gaze.
Din fericire prima iarnă in casa bătută de vânturi a fost blândă şi scurtă. Prin februarie a început Maria să observe, că trandafirii, care-i mutase toamna din ghivece în pământ, au dat viaţă.
În fiecare zi, cum se intorcea de la serviciu acasă, găsea cate o schimbare în mica sa grădina. Totul prindea viaţa si-i dădea şi ei putere şi mici bucurii.
Toată primăvera a plantat Maria pe terenul său tot felul de flori, copaci, si arbuşti, ca să-i bucure ochii si sufletul.
Toamna, m-a invitat să-i vad crizantemele.
Ne cunoscusem cu Maria într-un pelerinaj, care ne-a apropiat foarte mult, dar nu ne vizitasem până atunci.
Casa era adusă la o stare suportabilă cât de cât pentru a vieţui din salariile foarte moderate şi cu puterile proprii. Am ieşit pe o mică terasă. La doi-trei metri de la terasa inconjurată de crizanteme de toate felurile se ridica un gard.
Presupuneam, ca terenul lor e mult mai mare.
-Dar unde-s trandafirii? am intrebat-o.
Primisem de la Maria vara prin e-mail poze cu nişte trandafiri înfloriţi din grădina ei.
-Au rămas dupa gard… N-am vrut să vă amărăsc şi nu v-am povestit. S-a constatat, că terenul n-a fost împărţit in mod egal şi între timp a fost şi vândut altor oameni de foştii noştri prieteni. Aşa ca noii vecini şi-au pus gardul cam in mijlocul gradinii noastre, dupa cum reieşea din planul cadastral. Noii vecini mi-au dat voie sa-mi mut florile, dar nu prea am loc pentru ele.
Acum se va multumi admirându-le de dupa gard…
Tot vroiam sa-i spun, ca ar trebui sa-i dea in judecată pe aşa numiţii prieteni, cu tot cu avocat şi arhitect, dar simţeam, ca n-o s-o facă.
Poate e şi mai bine.
Mai bine e să rămâi simplu păgubaş decât dublu, cu jurisdicţia din Romania.
Le-am sunat in prima zi a anului , sa le urez la multi ani.
Maria era bine dispusă, voioasă.
Am întrebat-o cum au întâlnit noul an, daca nu cumva a vizitat-o piticul.
-Piticul n-a venit, dar am o mare bucurie. Cu puţin timp inaintea sărbatorilor mă întorceam de la serviciu târziu şi chiar in faţa mea un şofer grăbit a dat peste un câine, nici n-a observat probabil. L-am chemat pe Costică şi l-am adus acasa.Era foarte grav lovit. A doua zi am împrumutat bani şi l-am dus la o clinică veterinara. I-au facut operaţie şi acum şi-a revenit. Să veniţi să vedeţi ce frumos şi deştept e!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s