Monarhie pentru Romania

Am fost la ceremonia de inaugurare a piatetei in cinstea Regelui.
Asa am simtit, ca trebuie sa fiu acolo. Pentru acea raza de lumina, pe care au purtat-o parintii mei in suflet in toti acei ani, cand erau nevoiti sa se supuna regimului communist.
Cu acest gand luminos spre parinti, care au plecat din aceasta lume fara sa ajunga sa-l vada pe rege, stateam in spatele multimii cu fiica-mea,fara nici o sansa sa vedem ceva, cand au aparut doi poltisti, au format o trecere prin multime si noi ne-am pomenit chiar langa limuzina regelui, asa ca au trecut ciar pe langa noi, regele, principesa mostenitoare cu principele si printul Nicolae.
I-am urat Regelui Mihai la multi ani si monarhie pentru Romania impreuna cu toti cei adunati. Din suflet si cu mult drag.

Horrori din excursii

In acest articol nu ma refer la cazul cu cu fata care a cazut din tren. Doar voi descrie unele epsoade din excursii, in care am insotit-o pe fiica-mea, cand era mai mica, organizate de scoala noastra.
Din pacate acestea sunt pur comerciale si deseori sanatatea si chiar viata copiilor e pusa in pericol.
Mai intai sa spun despre eficacitatea acestor excursii.
Parcurg copiii sute de kilometri fara sa le povesteasca nimeni o istorie, o legenda legata de locurile pe unde trec. Doar la muzee se mai gaseste un ghid sa le spuna ceva. Daca nu, se mai alearga putin ca sa-si dezmorteasca picioarele, cumpara de la gheretele de langa muzeu diferite kitschuri, urca iar in autocar, deschid in tabletele lor jocuri cu monstri, pesteri si comori virtuale si poate niciodata nu vor afla ca au trecut in nestire pe langa cea mai veche dava, unde vestitele comori in munte sunt ascunse de zanele surori. Si ca in sapte ani odata deschide duhul paznic comoara fermecata si doar in acea noapte comorile s-arata.

Sau trec pe la poalele muntelui Retezat, unde pe vremuri capcaunii aruncau cu bolovani de pe un varf de munte pe altul, pe unde Iovan Iorgovan l-a tarat pe balaur si a sapat cu spatele lui in munte Valea Jarului.
Si multe altele, despre care, daca scopul excursiei e cognitiv, educativ, ar trebui sa le povesteasca cineva. Caci toate aceste legende, istorii le intra picatura cu picatura in constiinta si i-ar face sa fie mandri de tara, de neamul lor.
In toate vremurile, peste tot, chiar si in cele mai primitive comunitati, oamenii transmit o invatatura, o experienta a neamului urmasilor sai. E de datoria noastra sa –i invatam si noi cele mai elementare lucruri, vitale pentru supravietuire pe urmasii nostri, nu sa ne limitam numai la a le cumpara IPhonuri si tablete de ultima generatie.

Intr-o excursie copiii de pe locurile din spate a autocarului se harjoneau, urcandu-se cu picioarele pe fotolii. Parul lung si despletit al unei fete a fost atras in sistemul de aer conditionat, statea cu capul lipit de grilajul aparatuli si urla inspaimantata. Era o scena ingrozitoare. Ce credeti ca faceau colegii? Au scos telefoanele mobile ca sa filmeze, in timp ce ea , cu ochii innebuniti de groaza ragusise, nu mai avea glas sa strige. Soferul si pedagogii insotitori nu auzeau nimic, deoarece pe tot parcursul drumului in autocar e o galagie si o imbulzeala, ca nu se aude nimic.
A durat ceva, pana am ajuns in fata ca sa-i spun soferului.
Tot drumul scot din ambalajele fosnitoare cipsuri, acadele,dropsuri, gume, jeleuri cu forme de viermi, paianjeni, dinti de vampir, dinozauri. Le arunca peste capete unul altuia. Unele sunt prinse, altele se prind de fotolii, cele ce cad jos sunt calcate si se lipesc de incaltaminte. Pe urma incep sa vomite cu coloratele horrori.
Au oprit intr-o parcare sa-si cumpere apa. Sticla cu apa plata costa in cafeneaua de pe marginea drumului opt lei. Asa stiu unii sa faca bani din apa chioara.
Prin parcare erau niste caini cu bube pe cap. I-au mangaiat. Le-am spus ca se pot molipsi. Si-au spalat mainile, bine ca cumparasera apa…
Am observat ca alte mame nu fac copiilor nici o observatie. In general cei maturi nu reactioneaza nici la ispravi, care nu numai ca nu au nimic comun cu bunul simt, dar le pun in pericol sanatatea.
Nu am reusit sa inteleg de ce, dar am impresia ca multi parinti nu isi mai educa copiii asa cum au fost singuri educati, ci dupa modele straine, despre care insa, au numai vagi idei, prinse de pe la televizor.
E bine ca se fac cursuri pentru viitorii tatici si mamici, unde invata cum sa-si ingrijesca bebelusii. Dar nici etapele urmatoare nu sunt mai putin importante daca vrem cu adevarat prelungirea neamului, dar nu numai niste papusi cu care sa ne jucam un timp, pana sunt mici, dar pe urma sa-i lasam in grija “sfantului” invatamant, unde ministrii se schimba in fiecare an. Credeti ca isi asuma cineva responsabilitatea pentru viitorul lor? Uitati-va la cei ce ne conduc.
Nu pentru binele nostru si al copiilor nostri se lupta ei sa ajunga la guvernare. Doar pentru interesele lor personale. Asa ca nu mai asteptati de la ei nimic, reveniti la normalitate, educati-va copiii cum v-au educat parintii pe voi, daca nu sunteti in stare sa cercetati mai profund modelele care va par mai bune.
Si daca ii trimiteti in excursii, mergeti macar odata cu ei, ca sa intelegeti la ce ar trebui sa atrageti atentia cand vor mai merge si altadata.

Jurnalul altui hamster

Acest hamster e mai tanar, dar jurnalul si l-a publicat mai inainte, in martie 2009, asa ca ideea de jurnal hamstericesc nu el a plagiat-o.

Fat Frumos cu falcile pe jos.
sâmbătă, martie 7th, 2009

Stapana mare zice ca degraba o sa ne alunge din casa impreuna cu Cristina, asa o cheama pe mica mea stapana, ca decand s-a pricopsit cu hamster, adica cu mine, are numai pagube si ca toata casa e plina de coji de seminte.

Dar eu nu ma tem, am auzit-o de multe ori zicand ca nu-i plac cei ce mananca seminte pe strada. Atunci va fi nevoita sa mature strada.
Pe mine acum altceva ma ingrijoreaza. Am observat, ca semintele mele iiplac si Cristinei. Ea are buzunare mari, mult mai mari ca ale mele, mi le termina repede si-mi ramane mie doar nesuferitul arpacas. Nu, nu. Trebuie sa fac ceva. Imi voi depozita eu niste rezerve in locusoare, unde nu le mai gaseste ea.
O sa-mi bag intai in falculite cat mai multe seminte, pana le umplu.Si atunci voi incepe disperat sa rod cusca, poate-mi da cineva drumul.
Sigur cu aceste sacose nu arat eu chiar dragut, seaman mai mult cu o cobra, dar poate-mi ajuta la ceva. Ca daca nu reactioneaza ei cand ma sbat sa ies, atunci ma prefac bolnav, ma ghemuiesc intr-un ungher, pun nasul in jos si nu mai iau nimic in gura, sa-mi dea si stafide.
Uite c-am reusit, stapana mare, care nu se prea uita des la mine, si nu stie de aceste buzunare secrete ale mele se sperie, crede ca m-am imbolnavit de anghina si-mi da drumul.
Acum trebuie sa le ascund cat mai bine. Am eu doua locuri sigure. Unul e in buzunarul paltonului cel lung al stapanei mari, de care ma agat si ma catar cu usurinta .
Mai sunt locuri foarte bune pentru depozitare in dulapul cu broderii , prosoape si alte chestii dragute, din vechime, ca sunt bune si alea, naturale, foarte placut de ros, dar principalul e, ca nu stie nimeni de aceasta minunata ascunzatoare.Acolo e muzeu fara vizitatori. Noroc ca nu repara nimeni usita, e mereu intredeschisa.
Dar acolo ma voi duce data urmatoare, e distractiv si in palton, toti trec pe alaturi, te cauta disperat prin canalele de ventilatie , dar tu stai linistit si rozi seminte in buzunar. Iu-hu!!!

Fat Frumos cu falcile pe jos(II) (povestea hamsterului curajos)
vineri, martie 20th, 2009

Ce nedreptate! Pentru un cearsaf vechi, de pe cand era bunica fata mare si inca niste vechituri , care de nimic nu erau bune si deaceea le tineau cu anii in dulap, m-au inchis in cusca, de unde nu mai am voie sa ies.
Eu, cand ma ascundeam in dulap, mai rodeam cate ceva ca sa-mi fac si eu un cuibusor, fiindca mi-a zis Cristina, ca ma va insura cu poneea cea roz. Cum numai vor pleca cei mari deacasa, vom face si nunta.
Dar, cea Mare a dat de cuibusorul meu, facut cu atata drag dintr-un cearsaf vechi si din niste prosoape . Pentru infrumusetare am mai scos niste bucatele, dar mici de tot, din niste broderii .
Pentru o nimica toata sa ma pedepseasca atat de aspru!
N-am putut suporta asemenea nedreptate. Am hotarat sa ma imbolnavesc.
Am indoit urechile, am stat cu nasul in jos si n-am mancat nimic toata ziua.
Mie oricum imi place mai mult ziua sa dorm si noaptea sa ma distrez.
Ca sa arat si mai jalnic, am inceput sa tusesc.
N-aveam eu de unde sa stiu, ca cea Mare e atat de panicata, cand aude tusind pe cineva.
Acum voi sti!
Trei zile mi-a bagat pe gat niste picaturi amare si mucegaite.
Cu toate ca eu am hotatat sa ma insanatosesc din prima data, dupa ce le-am gustat.
Cea Mare a zis, ca penicilina ei mucegaita trebuie administrata macar trei zile, altfel boala se poate intoarce .
Stiu eu cu siguranta, ca nu se va mai intoarce! Voi incerca alte metode. O sa incep sa rod cusca noaptea, poate voi evada.

http://emillia.weblog.ro/2009/03/20/fat-frumos-cu-falcile-pe-josii-povestea-hamsterului-curajos/#axzz291FnzMI5

http://emillia.weblog.ro/2009/03/07/fat-frumos-cu-falcile-pe-jos-poveste/#axzz291FnzMI5

http://emillia.weblog.ro/tag/poveste-animale-de-companie/#axzz291FnzMI5

Spiritul da forta, sa-i invatam!

Spunea cineva la stirile de dimineata ca nu se invata la scoala despre holocaust.
Dar despre ce invata ei la scoala?
Invata ei ca tara unde s-au nascut, fie ea si nu cea mai bogata, curata, civilizata, dar ca e de datoria lor sa o ingrijeasca, ca asta e mostenirea lor, cu bune si rele.Ca acesta e locul, poate unic ramas, unde sa fii roman nu e rusine.
Sau parca invata ei cum au reusit israelienii sa-si redobandeasca o bucata de pamat si s-o faca tara infloritoare? Si cat tin ei la ea? Cum fiecare centimetru de pamant cu jertfe omenesti e capatat?
Invata ei sa fie bucurosi ca au tara ? Si chiar daca in aceasta tara nu iti da nimeni fara spaga drepturile tale, macar nu te jigneste nimeni ca esti roman?
Invata ei ca daca ai drepturi legitime sa traiesti in alta tara, chiar daca acolo e cald, curat, toate sunt puse la cale si totul merge struna, toti iti vor arata cu degetul spre cocioaba ta parasita, neingrijita. Si ca acolo ei vor duce vesnica povara a tuturor greselilor savarsite de semenii lor?
Ii invata cineva ca daca vroia Dumnezeu sa se nasca intr-o tara aranjata, acolo se nasteau? Si ca odata cu greutatile, primim si binecucantarea, si rugaciunile miilor de sfinti, stiuti si nestiuti? Si ca nu plansul, spiritul da forta.
Sa-I invatam sa aiba dragoste unii pentru altii, ca suntem un neam, sa-si iubeasca pamantul sfintit de sangele stramosilor, sa lupte si sa munceasca pentru el, sa nu fie lasi si vor reusi sa-si faca tara ca afara.
Sa invatam de la israelieni ce inseamna sa nu ai tara si sa ne molipsim de spiritul lor de a o avea!

Somnul ratiunii

Noaptea asta privatizam un castel. Parca apartinuse unui stramos. M-am trezit pe la doua si ceva si ma chinuiam sa-mi aduc aminte cum il chema. Era van …Olandez sau vietnamez? Au si nemtii vani. Din nemti era bunica de pe tata. Dar aveau doar o moara, cei, de care stiu. Si nu erau van, erau Tsicmeister. Asa e daca adormi cu televizorul deschis. Mai degraba ca vanul e de la aceea ca pierd timpul fara rost.