Poti pacali genele ucigase, dar…

Decizia Angelinei Jolie  mi-a adus in minte doua istorii. Una citita, alta din viata.

Intr-o povestire a lui Somerset Maugham un servitor se intalneste cu Moartea in piata, in Bagdad. Infricosat, se intoarce si-I povesteste stapanului si ii cere un cal sa fuga in Samara. Mai tarziu se duce si stapanul la piata, o intalneste pe Moarte si o intreaba de ce i-a speriat slujitorul. Moartea ii spune ca nu intentiona sa-l sperie, doar a fost uimita sa-l intalneasca in Bagdad, caci seara avea intalnire cu dansul in Samara.

La istoria din viata, fara sa vreau ,  gandul m-a dus de la cei sase copii ai Angelinei, dintre care trei sunt adoptivi.

E despre o fosta colega de serviciu, Ada.  Ramasese vaduva la patruzeci si cinci de ani. Copii nu avea. Peste cativa ani problemele casei in care traia au inceput sa-I faca mari batai de cap. A inceput sa-I curga acoperisul, la baie plesnise o teava, o bucata de gard cazuse la pamant. Se tot plangea la serviciu de acestea si multe altele, probleme de care pana atunci se ocupa sotul dansei. Intr-o zi a venit mai vesela, ne-a spus ca a gasit un mester bun, care nu-I cerea multi bani. Din acel moment nu am mai vazut-o necajita, din contra, intinerise, mereu ingana vre-o melodie. In acea perioada Ada tocmai facuse cunostinta cu lucrarile Louisei Hay si “Iubeste-te pe tine insuti si vindeca-ti viata” ii devenise carte de capatai.

Primul aspect al schimbarii era placut, dar al doilea- deranjant, deoarece adepta nu putea sa se bucure in singuratate si isi tortura colegele in fiecare zi cu citatele psiholoagei. Eu, care cel mai mult pe lume ma feresc sa jignesc pe cineva, chiar daca ar incepe sa ma invete cu ce mana se tine cutitul si furculita, eram cel mai des abordata. Odata mi-a adus “biblia” sa si m-a rugat s-o citesc. Mai in gluma , mai in serios i-am spus ca sunt tocmai intr-o perioada cand am capatat prea multa iubire de sine si caut ceva ce m-ar ajuta sa mai scap de …

Peste un timp Ada ne-a anuntat ca se casatoreste cu Olav, mesterul care i-a reparat casa. Olav era si el vaduv, dar avea o fiica matura, Riina, care suferea de depresii severe, pe care le trata cu alcool. Urmatorii doi ani au fost foarte fericiti pentru toti trei. Olav castiga bine, au modernizat casa, mergeau la bai si in tari straine. Fiica-sa, crescuta fara mama, o indragise pe Ada, care si ea cu mare bucurie o invata despre aprecierea de sine, autocontrol si sustinerea echilibrului.

Pana intr-o zi cand totul s-a prabusit.

Pe Ada au sunat-o la serviciu de la politie. Riina se aruncase de la etajul noua. De la o colega, care era mai apropiata cu Ada, am aflat urmatoarele. Riina, doua luni in urma nascuse o fetita. Fiind inregistrata in baza de date cu alcoholism cronic, cei de la protectia copilului nu i-au incredintat fetita in ingrijire. Atunci ea a rugat-o pe Ada si pe tatal sau s-o adopte. Tatal ar fi vrut, dar nu hotararea lui era decisiva. Ada, dupa multe sovaieli, motivand ca e prea mare responsabilitatea, ca varsta, ca sanatatea… a refuzat-o.

Pe Riina au inmormantat-o, fetita a ramas in grija statului.

Peste cateva luni Ada a inceput sa poarte peruca. Am aflat ca facea chimioterapie.

A murit de cancer la san.

M-am gandit atunci, ca daca ar fi adoptat acel copil, totul putea fi altfel…

De fapt ce vroiam sa spun e ca posibil acele gene canceroase pot fi duse in eroare, nu neaparat cu mastectomia, poate chiar acei copii ai sai si adoptivi puteau sa le neutralizeze.

Mai greu e s-o duci de nas pe Doamna cu coasa.

Reclame