Initial mi-a placut ideea cu deschiderea muzeului kitshchului.  Credeam ca se urmareste rafinarea gustului artistic. Dar decand au atarnat icoana Maicii Domnului si au pus-o sa le planga cu o lacrima la interval de un minut, ma scarbeste acest muzeu si initiatorii. Una e sa contribui la dezvoltarea simtului artistic si cu totul altceva e batjocorirea oamenilor amarati, ale caror unica instanta la care pot apela este cea cereasca.

 

Anunțuri

Fenomen

Peste zece ani am constatat : nicio institutie , in afara de fisc, nu functioneaza  in acest stat. Si totusi, cu mila Domnului el exista.

Am ascultat azi si o cantareata, impuscata de sotul psihopat in cap cu un glont de 9mm, careia i s-a inlaturat o mare parte din creier, despre  care doctorii spuneau ca va exista doar ca o leguma, inexplicabil si-a revenit, isi creste copiii, canta si multumeste lui Dumnezeu.

Vara asta nu am tara. Asa ca am zis sa fac o zacusca la aragaz. E munca multa cu ea, dar merita.
Adica ar fi meritat, daca rosiile si vinetele de la Obor nu erau din plastic, dar ceapa tare ca lemnul. Toate made in Romania. Ardeiul il aveam de la Carefur si era la fel de bun. M-am gandit ca puteam cu acelasi succes sa le iau si celelalte de la mega si super marketurile frantuzesti, austriece si cine le mai stie de unde, care au impanzit toata tara , ca nu merita sa ma car pana la Obor pentru o zacusca din legume artificiale.
Acum mai suntem putini, care stiu alt gust de viata. Cu generatia crescuta in malluri si mecuri, adormita cu aifonul in mana si castile in urechi vom avea doar acelasi contur. Poate nu vom, dar voi avea doar eu, caci toata lumea merge inainte, doar eu vreau sa merg inapoi. Oare de la zodie mi se trage?

Am incurcat borcanele

In fata mea, la o mica distanta, merg doi tineri si vorbesc italieneste intre dansii. Se opresc, ma asteapta sa ma apropii si in engleza ma intreaba unde e „Carul cu bere”. Ma bucur ca am inteles ce vor, caci eu engleza o inteleg doar cand vorbesc neenglezii. Cu cat mai stalcit vorbesc, cu atat mai bine inteleg. Fericita, ca pot si eu sa-mi etalez minimul obligatoriu care mi se cerea candva la serviciu le explic sa traverseze podul peste river, putin dreapta, un pic stanga si esti la carul cu bere.

Ei multumesc, ne zambim amabil, ne uram cate o amabilitate din ghidul turistic de limba engleza si ne continuam drumul. Ei in fata, eu putin mai in spate.

Unuia ii suna telefonul, apoi langa dansii se opreste un taxi, ies doua domnisoare a caror italiana o inteleg perfect. Le-au spus italienilor, ca trebuie atraversato la strada, caci carul cu bere e chiar aici in stanga. Si imediat imi dau si eu seama ca peste river e hanul berarilor. Carul e  langa biserica Stavropoleos, in spatele Muzeului de istorie, dar langa Sf. Spiridon vechi e Hanul. Ma simt jenata, caci tocmai se oprisera la trcerea de pietoni si italienii sa-u uitat la mine mirati. Din pacate nu mi-au ajuns cuvinte englezesti sa le explic confuzia  mea, le-am mai zambit prosteste odata si ne-am despartit.

De astea patesc mereu, daca ma descurc cu ceva mai complicat, neaparat gasesc o pietricica sa ma impiedic pe loc drept.

Si daca dragoste nu e?

 

Intre vis si realitate

vad uneori o apa nemarginita, a carei nuante releva abisuri reci, neprietenoase.

Doar eu si aceasta sterila pustietate

fara inghesuiala, zgomot, mizerie,fara prosti, fara interminabila hora in care m-am prins, dar nu mai pot iesi  si…

inima mi se strange de…singuratate.

Da-mi Doamne sa-i iubesc pe toti : slugarnici, lasi, ne buni si hoti.

Sa capat vietii rost.