Jurnal de voluntar(3)

A treia incercare.

Stimata doamna –-eanu, nu am primit niciun raspuns la solicitarea mea de voluntariat si ma simt putin frustrata. Poate ca nu corespund eu cerintelor, dar poate s-a pierdut mesajul meu, unde va instiintam ca am facut cazierul la politie si sunt gata sa ma prezint. Va rog sa-mi raspundeti cel putin daca cererea mea a fost respinsa.

Reclame

Intrebari prostesti

Din stirile de la TVR.

La o gradinita din din Barlad a fost descoperit un focar de varicela, boala contagioasa si atentie-foarte periculoasa! Atat de periculoasa incat toti copiii sunt vaccinati conta varicelei. Eu si copiii mei nu am fost vaccinati, ne-am inbolnavit(cand eram mici), dar cred ca prin minune am scapat cu viata. Cum si toti colegii mei si colegii copiilor mei mai mari. Ma intreb acum , cand toti sunt vaccinati – cum de s-au imbolnavit?

Radetul si incalzirea globala

Am deschis o postare din noiembrie al anului trecut. E la fel de cald. Cele cateva zile de frig  i-au speriat pe ai nostri de la bloc ca nu si-au mai revenit. Asa ca e o luna decand incalzim strada. Exact totul ca si in anul trecut.  Domnule Oprescuuuu, subventionati va rog doar pentru perioada cand e frig afara, nu si la plus douazeci si sapte de grade, ca si asa se topesc ghetarii.

Niste istorii, care demult se vroiau scrise

Aceste istorii s-au intamplat vreo cincisprezece ani in urma.

O nepoata a mea, de la un verisor, ramasa fara parinti si crescuta de mine, invata de asistenta medicala. Isi facea practica de specialitate la sectia de ginecologie, dar prietena ei la sectia de urgente.  Erau doua copile, dornice sa se incadreze cat mai repede in lumea celor maturi, sa scape de tutela sufocanta a parintilor. Cu multa dare de inima isi faceau primii pasi in meseria aleasa. In fiecare zi, cand ne intalneam seara imi povestea zeci de istorii din practica sa si a prietenei sale, cu care ieseau impreuna de la serviciu si in drum spre casa isi povesteau cele mai impresionante momente ale zilei.  Unele haioase, cu pacienti mofturosi, ciudati, altele tragice.

Vrand-nevrand ma faceam confidenta multor drame,  ce se desfasurau in acel spital.

Intr-o seara spuneau la stiri ca a fost lovit de tren un cetatean, se cerea ajutor pentru a-l identifica.  Nepoata mi-a spus ca e in sectia prietenei sale acest barbat si ca se afla in coma.

Am intrebat-o peste cateva zile daca si-a revenit si am aflat ca omul nu-si revenea, nimeni pe om nu-l cauta. Atunci medicii ce sa faca? I-au scos rinichii si l-au deconectat de la aparate. Barbatul a mai trait fara rinichi si aparate inca  trei zile si a murit…

Ce faceau cei mici in acest timp? Credeau ca asa se cuvine. Capatau experienta.

Alta data mi-a povestit nepoata despre o mama care la aproape sase luni de sarcina a aflat ca are ceva probleme cu sanatatea. Scancetele jalnice ale copilului scos prematur din taina zidirii sale s-au auzit multe ore neluate in seama de nimeni. Apoi l-au bagat in frigider, ca fetii avortati sunt preluati de o firma care extrage din ei niste elemente pentru medicamente sau nu mai se stie ce.

Asta da practica, asta da experienta!

Vroiam sa depun o plangere, sa fac ceva. M-am framantat cateva nopti, dar ziua venea cu obligatia de a fi o mica piesa in mecanismul bine organizat al societatii unde nimeni nu-si face probleme, a caror rezolvare nu sta in competenta lor…

Nu stiu daca m-as agata de viata cu orice pret. Teoretic nu. Infricosator e sa pleci singur intr-un loc absolut necunoscut, sa nu stii ce te asteapta dincolo. Dar daca toti predecesorii au plecat si acesta e destinul notsru inevitabil sper sa ma las in voia Domnului fara sa ravnesc ficatii cuiva.

Bine, eu pot lua decizii doar in ce ma priveste pe mine. Dar

ce faceam daca eram medic? Eu nu mi-as putea asuma  a cui viata e mai importanta.  Am vazut familii in care de la copii cu dizabilitati parintii au avut parte de mai multa dragoste si mangaiere decat de la cei sanatosi.

Fie ca nu am eu dreptate, dar toate aceste prelevari, folosirea copiilor avortati (din orice motiv) pentru tratamente, intinerire, infrumusetare si la orice le consider echivalente cu canibalismul.

De ce s-a cerut neaparat enuntata pozitia mea in raport cu aceasta intrebare? Nu ca ar fi chiar primul paragraph din testament, dar totusi e o intrbare importanta pentru mine si raspunsul meu este nu.