Locuri binecuvantate

Manastirea Surpatele.

Putin mai ferita de traseele turistice, cat datorita localizarii, atat si ca spirit. Mai indepartata de cele lumesti. Aici si-a plans durerea ctitora manastirii, Doamna Marica, vaduva Domnitorului martir si sfant Constantin Brancoveanu impreuna cu vaduva sfetnicului Ianache Vacarescu, care a fost jupuit de piele si omorat la Constantinopol impreuna cu Voda Brancoveanu si fiii sai Constantin, Stefan, Radu si Matei.

“Numai in camasi, istoviti de suferinte si dureri, legati cu lanturi, cu capetele descoperite si desculti, marturisitorii intru Hristos au fost adusi in fata sultanului Ahmed. La cererea sultanului de a renunta la crestinism, Brancoveanu a raspuns fara retineri: „De legea crestina nu ma las, caci in ea m-am nascut si am trait, si in ea vreau sa mor!”, iar catre fiii lui a rostit: „Fiilor, fiti barbati! Am pierdut tot ce aveam pe asta lume. Nu ne-au mai ramas decat sufletele. Sa nu le pierdem si pe ele, ci sa le ducem curate inaintea fetei Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sa spalam pacatele noastre cu sangele nostru!”.

 

In urma acestor cuvinte, sultanul a poruncit sa fie taiate capetele copiilor domnitorului. Primul cap retezat a fost al lui Constantin, fiul cel mare. Au urmat capetele lui Stefan si Radu. Cand a sosit randul lui Matei, baiatul cel mai mic, acesta a inceput sa planga. Tatal lui i-a poruncit sa se asemene fratilor sai. Copilul s-a indreptat spre jertfa fara retineri. Au urmat Ianache Vacarescu, bunul sfetnic al Brancoveanului si apoi domnitorul, care a batut o cruce mare si a spus: „Doamne, fie voia Ta!”.

 

Trupurile pescuite din Bosfor, redescoperite dupa doua secole!

 

Trupurile lor au fost aruncate in Bosfor. Au fost scoase de cativa crestini si ingropate in mare taina intr-o manastire din Halki, chiar langa Tarigrad. In vara anului 1720, Doamna Maria (Marica) a adus pe ascuns ramasitele domnitorului si le-a ingropat in Biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti. A asezat peste mormant o piatra impodobita doar cu pajura tarii, fara nici o pisanie, iar deasupra a pus o candela de argint. Pornind intre altele, si de la inscriptia de pe aceasta candela (din 12 iunie 1720), Virgil Draghiceanu a facut in 1914 senzationala descoperire a mormantului voievodal („cea mai mare rasplata pentru modesta mea activitate de o viata”, ii scria el savantului Dimitrie Onciul). In jurul autenticitatii si paternitatii descoperirii s-au iscat pe atunci multe polemici si chiar procese, in care de partea lui Virgil Draghiceanu a fost inca de la inceput, printre multi altii, si marele Nicolae Iorga.

 

Pe 15 august 1992, Constantin Brancoveanu cu fiii sai si cu sfetnicul Ianache au fost declarati sfinti de catre Biserica Ortodoxa Romana. Sunt sarbatoriti pe 16 august pentru a nu coincide cu sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului.” http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/2013-august/

Sta pe un varf de munte, modesta la prima vedere.

In biserica am intrat impreuna cu un card de copilasi de toate varstele. M-a uimit ca acestia nu au facut zgomot, au trecut usor in fata. Unii au ingenuncheat, altii s-au asezat jos, fara sa faca galagie. Toti foarte draguti, dar diferiti, nu din aceeasi familie.  Preotul  batran, cu parul si barba alba ca neaua, glasul domol,  parca din alta lume. Treptat, m-a invaluit o stare de liniste, de unitate si dragoste fata de tot ce ma inconjura: copii, maicute, preot, oameni. Am incetat sa mai simt timpul.

Am revenit la crez. Mi se adaptasera ochii in semiintuneric si atunci am inceput sa studiez pictura neobisnuit de frumoasa a bisericii. Mi s-a parut ceva unic si ca ansamblu si ca finete a fiecarui chip aparte.

La pangarul din curte am cumparat  o brosura cu istoricul manastirii si am aflat ca pictura a fost realizata in 1707 de zugravii Andrei Iosif ieromonahul, Hranite si Stefan.

Din aceasta am aflat si o pajina din istoria boierilor Jieni, care au avut o stransa legatura cu manastirea. Aici a fost inmormantata si Florica, sora boierului Jianu si logodnica lui Tudor Vladimirescu, pe care o furase si o batjocorise Carserdarul Stoica, gubernatorul Olteniei chiar in noaptea logodnei. Pentru aceasta fapta el a fost prins, adus aici, judecat  si omorat  pe mormantul Floricai de catre fratele ei, haiducul Iancu Jianu. Dar acestea s-au surpat, a ramas doar legenda.

Sper sa mai revin la Sfanta Treime din Surpatele. Am ramas cu senzatia ca mai am ceva de recuperat acolo…

Reclame