In lumea copiilor


Zboara fluturi, de pe balcon vin muste, trezite de soare si caldura. In fata blocului o batranica, orbita de soare ne-a intrebat daca e acum octombrie, sau inca e septembrie. I-am raspuns amabil ca e a patra zi de noiembrie. Ne grabeam putin si nu am stat sa admiram reactia, dar cazul ne-a amuzat, mai ales pe fiica-mea. A tot ras pe seama babutei. Dupa masa in schimb i-a venit si ei randul sa fie obiect de amuzament. Ne-am dus in parcul Lumea Copiilor. Fiica-mea ii zice parcul lui Piedone, unde chiar l-am intalnit de cateva ori pe primar. Ea pe role, eu fara.
Pe o alee a gasit cinci lei.
-Nu vrei sa te odihnesti putin pe o banca, dar eu sa fac un cerc cu viteza, ca tu mergi prea incet.
Smechera, ma pricep ca vrea sa cumpere repede o prostioara pe leii gasiti.
-Bine, zic, te astept, vad ca iti arde buzunarul.
Se intoarce la mine fericita cu in inel din plastic sau silicon in forma de cap de broscuta verde, in ochelari albi.
-Uita-te ce draguta, adorabila. Vezi cum zambeste?
O pupa fericita de multe ori si imi da si mie un mic glob mic de cauciuc.
Ma induioseaza ca e atat de copilaroasa. Colegile ei demult poarta bijuterii de aur cu diamante. Tot asteptam ca o sa-mi ceara si ea ceva.
Mi-a tot laudat broscuta,pana a inceput sa-mi placa si mie. Inca mai fericita, ca am apreciat frumusete de inel, se tot roteste in jurul meu pe patinele sale cu role, face piruete si ma cheama sa ne jucam cu globul. Il ia de la mine, il da de pamant, el sare, se loveste de crengile unui copac si cade dupa niste tufisuri dese de hibiscus. Ea se apleaca peste tufe sa-l ia, rotitele patinelor, ii duc picioarele in partea opusa si ea atunci se agata de tufis. Acesta incet ii face loc si numai ce o vad pe domnisoara mea cu rotile in sus si cu capul in jos.
O ajut sa revina pe picioare. In mana tine biruitor globuletul, pe care a reusit sa-l apuce si niste frunze uscate.
-Pacat, spun eu ca nu erau spectatori. S-ar fi amuzat pe seama ta.
-Da, zice, asa cum m-am amuzat si eu de babuta cea zapacita de dimineata., bine ca nu era nimeni din colegii mei, ca nu mi-o uitau niciodata.
Imi da mingea sa incerc si eu.
-Vrei sa ma vezi si pe mine imbratisindu-ma cu hibiscusul?
Si-a imaginat si incepu iar sa rada.
-Ia gandeste-te bine si spune, nu e o zi minunata astazi? Batranica de dimineata, cinci lei gasiti, inelul care demult mi-l doream dar nu-mi cadea din aparat niciodata…
-Dar astazi ai aruncat toti cinci lei pana ti-a picat?
-Nu, mi-a picat din a doua, mi-au mai ramas trei lei!
-Ai uitat de ultimul amuzament, cel mai haios, cu patinele sus si cu capul in jos.
Ne intorceam pe o alee si am observat de-a lungul ei niste cismele recent instalate. Acestea chiar sunt binevenite. Ne-am spalat mainile, am si baut putin, mi-a parut buna apa. Dar trebuie sa aflu totusi de unde vine.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s