Oglinda din castel


Castelul Huniazilor impresioneaza prin aspectul sau maret. Cu turnuri, bastioane si donjonuri e o constructie impunatoare.

Sala Dietei pentru ceremonii si sala Cavalerilor pentru  receptii, ambele foarte grandioase, in stil gotic, cu coloane de marmura pe centru, care in partea de sus se despart si formeaza o anfilada de bolte arcuite.

Daca oricum cei bogati se imbulzesc la Balurile Vieneze, de ce nu s-ar putea organiza asemenea  baluri la Hunedoara? Castelul e intr-o stare foarte buna. Nu multe tari au asa constructii falnice. Si daca suntem printre cei care au-de ce sa nu profitam de asta?

In sala cu mobilier,adunat din castel, ma opresc in fata unui bufet,  vreau sa vad daca are vre-o inscriptie  carei epoci apartine.

Ridic privirea si dau ochi in ochi cu cineva.  Am realizat doar dupa o mica pauza ca era doar reflectarea fetei mele din oglinda ovala,  montata la nivelul capului. Nu-mi vedeam decat fata, care era a mea dar totusi era altfel decat m-am obisnuit sa ma recunosc. Tenul meu avea o nuanta aurie,  ochii reflectau mai multa lumina. Eram altfel. Parca faceam si eu parte din interier.

Cu greu m-am rupt de imaginea care ma atragea si am grabit pasul sa vad ce se merita de vazut, ca oglinda am eu si acasa.

Ghida povestea cu multa pasiune despre istoria si legendele palatului.  Imi place profesionismul si dragostea fata de ceea ce faci.

Acum peste o luna daca imi mai aduc aminte de maretul castel, sunt doar impresii generale. Doua imagini mi-au ramas reliefate. Cei trei turci prizonieri, cu cata speranta sapau ei in stanca fantana.  Au sapat timp de cinsprezece ani si au dat de apa.  Aceasta era conditia eliberarii lor.  Imi imaginez ce emotii, ce bucurie aveau. Se vedeau probabil la ei acasa, isi imaginau cum turcii lor dragi se vor mira, nu vor putea crede, ce bucurie va fi.  Si nu i-au eliberat. I-au omorat.

Ce inima dura avea aceasta aleasa,  rasfatata a destinului – Elizabeta. Caci daca poate mai aveau si alta vina in afara de a fi inamici, dupa cinsprezece ani de sapat in piatra e crestineste si omeneste sa-I fi iertat.

Si ma mai gandesc fara sa vreau la acea imagine din oglinda. Cu ale mele m-am certat. Cu toate ca poate nu ele sunt cele minciunoase…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s