Gura-casca


Nu voi incerca sa descriu splendoarea Valii Jiului, dar e greu a ma abtine sa spun ca am admirat-o si eu cat am putut din geamul autocarului, intorcand capul cand spre Valcan, cand spre Parang.

Nu ti-ar ajunge si o suta de ani ca sa mangai cu ochii pe indelete aceste minunate peisaje, sa afli cand, cine si cum a trait in aceste locuri, ce intamplari, evenimente le-au dat denumirile.

Merita odata in viata sa te obosesti ca sa vezi si castelul din Hunedoara. Mai ales ca am dat peste o ghida foarte buna. Cand am vazut-o nu mi-a facut o impresie placuta. Scunda, robusta, parul aluniu la radacini, dar cu urme de vopsea vinetie la capete, intre 25-30 de ani. La sfarsitul excursiei insa, o vedeam atat de frumoasa, ca ma uitam mai mult la dansa decat la castel ca sa inteleg de unde a aparut sarmul.

Printre altele am fost la Prislop, unde a trait parintele Arsenie Boca.

Acasa il simteam atat de aproape, citindu-i cartile si adresandu-ma in rugaciune. Dar aici ma simteam o gura-casca.

Nu, nu poti sa vii la parintele printre altele.

Si asta a fost sambata, 31 martie. Si era primavara.

Dar pe intai aprilie m-am trezit sus in munti si era din nou iarna si viscolea.

Soferul autocarului nu vroia sa riste sa coboare cu oameni si eu in pantofi si imbracata de primavara am facut cam sapte km prin viscol, in putin mai mult de o ora. Am cazut de doua ori, caci era foarte lunecos.

Dar m-am simtit fericita cand autocarul m-a ajuns si mi-a deschis larg usa in caldura sa primitoare.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s